Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-03-01 / 21. szám
REVISTA CATOLICA 325 autorisatiune. Nu voiau sä atingä, cum zi- ceau, decät ordinele militante; si iacä de odatä, chiar färä a fi cetite, sunt respinse toate cererile de autorisatie venite dela congregatiuni. Legea de asociatie nu viza la urma S3 i ürmei decät congregatiunile infätosate ca atari, si iacä au lovit chiar pe congrega- nistii secularisati, chiar imprästiati dupä desfacerea familiei religioase— Ziceau: vocatiunile vor gäsi adäpost in congregatiunile autorisate... si iacä gu- vernul insusi in numele Presedintelui Re- publibei cere dela Parlament o lege pentru a disolva toate congregatiunile autorisate, devotate invätämentului. i La inceput pretindeau cä voesc sä protejeze clerul secular contra nävälirii re- gularilor ... si astäzi se pregätesc deschis sä rupä relatiunile dintre Bisericä si Stat, nu pentru a reda Bisericii libertatea, ci pentru a o ruina si a o inläntui. A venit timpul, Die Presedinte, ca sä stiti, cä catolirü nu-si fac ilusiune: cä din- sii suf'er grozav si de réul, ce li-se face, si de chipul nedrepl, in care se lucreazä fatä de dinsii. i i Ei sufer constatänd ce n’au voit sä creazä, anume, cä guvernul Republicei as- cultä de o putere ocultä, care pentru a-si satisface ura contra Bisericei, nu se sfieste »a lipsi pe trei päträri din celäteni de ori- ce protectie a légii.« Ei sufer vézénd sacrificate aläluri cu cele mai scumpe interese ale lor si acélé ale Frantei insä-si: finantele ei, cäci store tara pentru cheltueli färä chibzuialä spre a inlocui operile noastre, ce le distrug; in- fiuenta ei in sträinätate, cäci, nu o ignorati, Die Presedinte, cä tocmai acesti reli- giosi si religioase urmäriti acasä la női, aduc Frantei binecuvéntare in sträinätate; traditiunile ei de onoare, silind’o sä lo- i veascä in niste féméi, cári őri cänd au fä- cut gloria ei, ca niste ängeri ai caritätii, pe cari ni-le invidiazä lumea. Da, inimile ne sängerä la astä prive- liste si infricosati ne punem intrebarea, daeä Vé veti aduce aminte in fine, Die Presedinte, cä datoriti protectie deopotrivä la toti Francezii, si daeä, in calitate de päzitor al tuturor libertätilor si drepturilor noastre, precum si a demnitätii térii, veti incerca a opri aceastä noué barbarie — cäci asta é una — care amenintä sä subjuge tótul. Si aceastä espresiune, Die Presedinte, nu Vé va supéra de loc, nu Vé va pärea exageratä, daeä binevoiti a räzgändi la ur- märile nemijlocite ale acestei lupte religioase. Aceste consequente ne ímplu de frica cea mai strasnicä. Noué ne este fricä pentru generatiu- nea copiilor, cári in toatä Franta, cat va atärna de guvern, vor simti trista influ- entá a unei cresceri färä Dumnezeu. Cäci libera-eugetare nu are de loc moralá; ea nu are decät opiniuni, vrea sä zicä indo- eli si nici un alt principiu decät interesül. Noué ne este fricä pentru popor, pentru aceastä massä a poporului, la care se promite imposibilul si care deja se aratä neräbdätoare. In zädar sä incearcä unii a suci incoace si incolo: nu vor desfiinta ? i nici trebuinta de a munci, nici säräcia, nici suferinta, nici moartea. Daeä vei lua unui popor intreg si singura mängäiere, singura sperantä, care in clipeli de scärbä si durere ii mai sprigineste viata, ce-i va mai rémánea? Va fi aruncat färä nici un freu in voia tuturor pasiunilor sale; mai poti incä crede, cä forta va ajunge sä retie mänia si des- perarea lui intre hotarele dreptätii ? Au ju- deeänd de pe aceste semne deja prea lä- murite, nu este evident, cä cu toatä ina- intarea civilisatiunii materiale, totusi civi- lisatiunea moralä, adevérata civilisatiune, se pleacä deja spre ruinä, cä echilibrul s’a stricat si cä societatea noasträ mai vie- tueste numai din rímaxi\ele ránduelii rC,- sturnate ? Noué ne este fricä si nu o putem as- cunde, cä mila lui Dumnezeu ajunge la ca- pét si ne lasä. Pentru omul responsabil inaintea lui Dumnezeu remäne vecinicia,
