Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-15 / 20. szám
318 REVISTA CATOLICA. sa-l ajut, färä alegere. Iubirea aceasta a noastra fatä de omenime trebue sä meargä a^a de aproape de iubirea ce o -simtesc fatä de mine, incät mié nu-mi este iertat a vedea pe deaproapele meu lipsit de ajutorul meu, altceva decät pre mine, deci ín fata lipsei lui, iubirea mea trebue sä uite ura ce el o are fatä de mine, vointa lui de a-mi face reu, ?i eu sä-1 ajut, cu acea-si inimä, cu care m’a§i ajuta pe mine. > lubiti pe vräs- ma$ii vostrii, faceti bine celor ce Ve fac voue réu, ?i Ve rugati pentru cei ce Ve prigonesc«. Apoi, deoarece deaproapele meu are nu nu- mai lipse trupe^ti, ci ii suflete?ti, deoarece su- fletul lui e mai scump ?i lui si lui Dumnezeu, intai iubirea mea trebue sä tinteascä la impli- nirea lipselor sufletesti a deaproapelui meu, apoi la cele trupe^ti, amesurat procedurei Domnului Isus Christos, care släbänogului din Capernaum intäi i-a vindecat sufletul de pécate prin cuvin- tele: »Iartä-se tie pécatele tale«. Mat. 9. 2. fpi numai dupä-ce a adus in ordine acea ce a avut pret nemärginit, s’a Indreptat la lipsele trupului séu zicändu-i: »Ia-ti patui téu §i mergi la casa ta.« Mat. 9. 6. Dupä-ce traiul nostru pämentesc din dispo- sitie dumnezeiascä are unele legäturi, menite odatä a indulci viata, a o face mai pläcutä §i mai u§oarä, altädatä a inmulti neamul omenesc §i a-1 sustinea, cari legäturi i$i au temeiul ln iu- bire, omul, carele a luat asupra sa astfei de legéturi, dela acele nu se poate subtrage, ci el are sä-§i dedice toatä iubirea sufletului séu pentru a im- plini obligatiunile impreunate cu statui séu. Si numai cät statui séu Ii concede, sä jert.feascä din iubirea inimei sale, si omenimei. A?a d. e. noi avem legäturile noastre familiare, sotii nostri de cäsätorie, fii nostri si pä- rintii nostri, deci iubirea noasträ are sä se in- drepte intäi asupra acestora §i apoi incät impre- jurärile ne iartä, trebue sä se indrepte iubirea, §i la iubirea generalä a omenimei. Ca §i Domnul nostru Isus Christos, care desi a iubit lumea intreagä, totu?i n’a uitat de mamä-sa §i tatäl nutritori, sub ascultarea cärora stä pänä la etatea de 30 ani, le ajutä la sus^inerea vietii, ba face mai múlt, nu uitá de mamä-sa nici cänd a pä§ii in public, cäci la rugarea ei face prima ininune, apoi la oara mortii, nu §i-a finit viata, fára de a sá ingriji de ea, punéndu-o sub ocrotireä invetäcelului séu iubit. Nici noué nu ne este iertat a trece preste acele legäturi, cu cari Dumnezeu a ímpreunat omenimea in o strinsä legäturä de iubire, ca a$a prin ajutoriul ei sä se sustinä, §i mái usor sä afle calea cäträ cer. §i cu cät iubirea noasträ fatä de cei ce sunt in legäturä de iubire fatä cu noi e mai plinä de abnegatiune, cu atäta ea se apropie mai tare de Dumnezeu. 0 mamä, care i§i sacrificä odichna noptilor Iängä leagänul fiilor, un sot ce vegheazä längä pal ul celuialalt sot, ajuns la neputintä §i släbiciune, un fiú ce jertfe?te cele mai frumoase zile a ti- neretii, pentru alinarea suferintelor unui tatä sau a unei mame, sunt tot atäti oamen>, care in iubire fac voia lui Dumnezeu. Apoi deoare-ce aceia ce legati sunt cu noi prin iubire, au lipse sufletesti, asupra acélóra trebue mai intäi sä se indrepte acea. E frumoasä ?i märeatä o mamä cänd i?i läpteazä copilul din pieptul ei, il desmeardä, culcä pe braful ei, si i§i jertfeste pentru el sä- nätatea, odichna si viata: dar’ nici odatä nu e asa de märeatä, a§a de säntä si frumoasä, ca atunci, cänd ii vorbe^te de Dumnezeu, ii spune datorintele fatä de Dumnezeu, ingenunchiä cu fii sei aläluri si sä roagä. E märeatä si de mare pret dragostea unui tatä, ce-si sacrificä zilele vietii, viitorului copiilor sei, e märet un tatä ce isi trage mäncare si im- bräcäminte, numai sä-i ajungä de cheltueli cu fii dela scoalä, e de läudat un frate sau o sorä, ce isi sacrificä viitorul pentru fratii orfani; dar’ e mai de läudat acel tatä, ce rabdä frigul, foamea, batjocura si dispretul, numai ca sa*si creascä copii in alipire cäträ legea lor strämoseascä, e mai de läudat sora care isi stringe frätiorii mi- titei rémasi de pärinti, längä sine, le spune datorintele crestinesti s* ü abate dela cäiie pé- catelor. Am zis, iubitii mei, cä pentru usurätatea de a ne cästiga fericirea cereascä, alinarea suferintelor pämentesti, inmultirea s> sustinerea neamului omenesc, Dumnezeu a läsat unele legäturi de iubire.
