Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-15 / 20. szám
REVISTA CATOLICA. 309 Pastorala 111. Sale Dr. Vasile Hossu, Ep. Lugojului. Avem bucuria de a presenta cetito- rilor »Rev. Cat.« pastorala P. S. Sale Dr. Vasile Hossu, Episcopul Lugojului. De-ar urma clerul nostru frumoasele povete cari sunt indicate in aceastä pasto- ralä, ar face cel inai mare serviciu nu nu- maibisericei de care a apartinea, este glorie, si mändrie de a fi numerat in sirurile soli ") datilor, cari luptä sub steagul in totdeauna invingétor al ei, ci si neamuluidin care isi trage glorioasa origine. Ar fi prea mare nepäsare a nu publica textul pastoralei in coloanele acestei Revisle. Venerati Frati! Fii in Christos preaiubiti. 1. ln ajunul serbätorilor Nascerii si in preajma unui nou an simtesc o necesitate po- runcitoare, sä-mi indrept cuvintul meu cäträ Voi, Frati si Fii preaiubiti, pe cari mi V’a daruit Dumnezeu, ca sä fiti cununa mea, obiectul iu- birei §i ingrijirilor mele pärintesci. Nascerea Mäntuitoriului Isus resärit’a lumii lumina cunoscintii, si a vestit bucurie la toatä lumea, pentru-cä in nascerea aceasta invétat’au dela stea cei ce se inchinau stelelor, sä se inchine lui Christos, Soarelui Dreptätii, si intr’insul sä cunoascä Resäritul cel de sus, isvorul a toatä vieata si bunätatea. Nascerea lui Christos a fost evenimentul cel mare, la care priviau cu ochii scänteietori profetii ce s’au perindat in decursui veacurilori evenimentul acesta l’a asceptat cmenimea in- treagä lipsitä prin pécatul strämosesc de Resäritul darului ceresc, si la evenimentul acesta re- privesc si azi cele noauesprezece veacurt, ce au trecut dela ziua aceea märeatä, in care Cuvintul cel impreunä vecinic al Tatälui s’a pogorit pe pämint §i trup s’a fäcut pentru noi. Re ce s’a pogorit Cuventul Tatälui pe pämint ?i de ce s’a fäcut pärtas trupului umilintei noastre, o sciti voi prea bine iubitilor Frati si Fii. Dumnezeu pe noi pentru sine ne-a zidit, §i dupä ce noi prin pécatul strämosesc ne-am läpédat de Dinsul, nu mai era chip si modru sä fim iaräsi ai lui Dumnezeu, dacä insumi Dumnezeu nu s’ar fi ingrijit de o jertfä de impacare corespunzetoare, cum s’a si ingrijit impreunänd intru unitalea persoanei dumnezeesci a Cuvin- tului la olaltä cu firea dumnezeiascä §i firea noasträ omeneascä, färä a amesteca ori confunda améndoaue íirile, §i totusi fácénd firea omeneascä harnicä de a da dreptätii lui Dumnezeu o satisfactione corespunzetoare reutätii nesfirsite si vä- temärii nemärginite a pecatului strämosesc. Si cät e de nespusä taina iubirii lui Dumnezeu chiar si atunci, cänd a hotärit ca pentru noi sä facä destul dreptätii sale vätemate prin päcat. N’a venit cu näluciri infricosindu-ne, nici intre träsnete si fulgere, nici intunecänd stelele, cutremuränd pämintul, ci a venit umilit, ascuns, ca pe furis, incunjurat de seräcie, in chipul unui prune ueputincios, nevinovat, näscut din- tr’o Fecioarä smeritä, porumbitä aleasä a Spiri- tului Sfint. Veniti, Frati §i Fii ai mei preaiubiti, veniti cu filosofii sä ne inchinäm Pruncului ?i mamei Sale, §i invetänd a cunoasce tainele intr’omenirei Sale, sä cäntäm si noi cu ingerii si cu pästorii: Märire intru cei de sus lui Dumnezeu, pe pämint pace si intre oameni bunävoire! 2. Cänd s’a näscut lsus? — Cänd intreg neamul omenesc era pe marginea präpastiei gata a se präbusi in afunzimea perirei, din care in- toarcere nu mai era. Mintea oamenilor era intunecatä de negura nesciintii si a superstitiunilor. Putina cunostintä de Dumnezeu, la care ajunserä pe calea filoso- fiei intéleptii popoarélor, dispäruse intre valurile credintelor deserte. Lumea si poftele ei stäpä- neau toate inimile. Tiränia, nedreptatea, inselä- ciunea, desfréul, dispretul si cälcarea legilor firei iS* serbau orgiile lor cele mai selbatice. Frica de Dumnezeu, respectui de legi erau lucruri ne- cunoscute. Nu se mai recunoasce nimica de drept Si sfint. Era preste tot si intru toate uriciunea pustiirei, — in minti si in inimi. Si nu era mai mängäicioasä nici starea po- porului ales, care din Cärtile sfinte si din gura
