Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-02-01 / 19. szám
REVISTA CATOLICA. 293 de scumpe. si strins cu legaturi asa de fari de acea glorioasä cetate, care mare este si acuma. fi mare va fi fi ín viitor.... Nu voiu insista asapra sentimentelor mele de felül acesta, fi nici nu voiu inaira toate cäte au lucrat ele in sufletul meu. Dar silä se face graiului meu spre a ve spune, Venerati Frati, cä ori-cat de gángav írni era glasul. acolo subt acea boltä minunatä, cu genunchii plecati la morinintele Apostolilor, si cuprins de frica lo- cului sacru, Domnului m’am rugat, ca, dupä ne- märginitä mila sa, sä se indure a mifca since- ritatea inimei mele atunci, cánd cerea, prin a lor puternicä mijlocire, nu numai tária darului ceresc preste trämurätori fi poticnirilor supufi pasii mei pe cäile vestir.i Evangeliei sale, ci si bogatele si sántele sale binecuventäri preste voi, si preste ostenelile ce le desfäsurati spre binele bisericii fi spre fericirea iubitului nostru neam fi popor credincios. La scurt timp dupä sosirea mea in Roma, ajuns’am fi la momentul, in care, in audientä particulará, am stat inaintea Preaferieitutui nostru Pärinte Papa Piu X. Säntul Pärinte, o figurá venerabilä fi plina de iubire in toate manifesrárile sale,, si din cári transpirä cu majestate inältimea auctoritätii dum- nezeefti ce o represintä pe päment. s’a indurat a mé invrednici cu atäta dragoste fi bunävointä pärinteascä, ineat umilinta mea cu desevérfire coplefitä s’a vezut de bunätatea lui. Am depus la picioarele Sale tributui iubirii fiesci si al ve- neratiunii céléi mai profunde din partea int regi i de Dumnezeu päzite Diecese greco-catolice de Oradea-Mare, fi i-am presentat rapoartele ofi- cioase asupra stärii actuale, in care am aflat’o la urcarea mea de curénd pe Scaunul ei archie- resc, precum si asupra stärii in care am läsat alma Diecesä a Lugofului, dupä scurta si incä fi mai modesta mea pästorire de sease ani. Apoi cu graiul viu, pe längä cele scrise, espunénd prin cuvinte mésurate marile cestiuni cari preo- cupä in timpul de fatä Biserica noasträ preste tot, dat’am espresiune convingerilor noastre si- gure, fi sperantelor neclätinate ce le nutrim cu totii in spriginul fi protectiunea pururea bine- voiloare a Säntului Scaun Apostolic fatä de pros- peritatea aceleiasi Biserici. Respunsul pe deplin liniftitor ce Farn pri- mit fi asupra acestor lucruri, a causat cea mai mare mängäiere sufletului meu. Iar daeä afi cäuta sä dau aci o precisiune fi mai mare cu- vintelor, n’afi avea alta de fäcut, färä numai a reproduce cele ce le-a scris Predecesorul seu, Papa Leon XIII in Epistola enciclicä »Praeclara gratulationis« din anul 1894, unde chiemänd po- poarele din orient la unire, le zicea lor: Cätufi de putin nu trebuie sä ve indoiti, cä pentru aceea Noi, sau urmätorii Nostri, vom detrage ceva din dreptul vostru, din privilegiu- rile patriarchale, sau din obiceiurile rituale ale cutärei Biserici. Pentru-cä chiar si aceasta a fost fi va fi fi totdeauna in viitor, traditiunea Scau- nului Apostolic, ca nu cu putin din cele bűne fi cu dreptate sä sarä in ajutorul obiceiurilor fi al firei deosebite a fiecärui popor. Ba incä inche- iándu-se unirea cu noi, va crefte de minune, cu ajutoriul Domnului, demnitatea fi splendoarea bisericilor voastre.« Däcä insä i-s’ar pärea cuiva, cä acestea. ca spuse preste tot, numai de de- parte s’ar putea referi fi la Biserica greco-cato- licä romänä. atunci voiu repeti fi aci solemnele asiguräri date noue de a dreptul din partea Säntului Scaun Apostolic prin Bulla ponRficie asupra constituirii Bisesicii noastre »in provincie bisericeascä greco-catolicä unitä de liipbä romä- neascä«, — fi prin care bullä persoanele fi afe- zemintele noastre de ori-ce fei pentru toate tim- purile au fost eliberate si declarate de exempte dela ori-care altä putere sau prerogativä juris- I dictionalä, remänend supusä Biserica noasträ sin- gur numai fi nemijlocit Scaunului Apostolic. »Fiti pe deplin convinfi, — mai zice Papa Piu IX, in Epistola sa enciclicä dela 15 August 1859, datä cäträ Episcopatui Provinciei noastre me- tropolitane, — cä Noi nici odatä nu vom simti ceva mai pläeut fi mai de dórit, decät ca sä facem toate acelea ce vom putea fti cä vor fi spre mai marele vostru fi al Dieceselor voastre folos.« Astfel a gräit Papa Piu IX, astfei gräefte Papa Piu X, fi tot astfei vor gräi fi urmätorii sei; peniru-cä unul si acelafi spirit gräesce in ei toti, spiritul adevérului fi al dreptätii. Fie, acum, Preaiubitilor mei Frati, ca acele múlt cuprinzétoare cuvinte, ce fericit a fost a le auzi Archiereul vostru din graiul Preaferici-
