Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-06-01 / 3. szám

REVISTA CATOLICA.

47

Ibas §i Teodoret le-ar fi osändit In judecata sa. (Iudicatum). Cumcä minciuni de aceste s’au divulgat in contra lui In Schitia, i s’au notificat prin Basian, precum §i prin Delegatul episcopului din Tomi in Constantinopol. Fatä de aceste se provoacä la insu?i actul seu, Iudicatum, care dovedeste prin contecstul seu, cä el nimic n’au fäcut nici n’au judecat nimic, ce ar fi in contra concilielor din Nicea, Constantinopol, Efez §i Calcedon, sau in contra deciziunilor Inaintasilor sei pe scaunul papai. Mai departe spune, cä el cunoa^te bine pre urzitorii agitatiunilor sediti- oase din Schitia, pre Rusticus §i pre Sebastian, §i cá i-au eschis din comuniunea bisericeascá, §i dacá nu se vor indrepta, ii va depune §i din oficiile lor. In sférsit se roagá Vigiliu, ca Valentinján se nu mai primasca dela numitii seditiosi sau dela consotii lor nici o scrisoare, §i se-i previná despre aceasta §i pre diecezanii sei. Epistola e descrisä de Apocriziarul loan, carele o-au adresat omului de incredere Maxentiu, ca acéla se o predeie destinatarului.

Cu aceasta epistolä, f'oarte interesantä pen- tru justificarea Papéi Vigiliu, inceteazä §tirile ulterioare despre episcopii din vechea Tomi. ln conciliul ecumenic al doilea din Constantinopol, care s’au tinut in anul 553, cercäm inzädar nu- mele episcopului din provincia Schitiei, cu toate ca tomitanul Valentinján se aminte§te cu toatä onoarea. Dupä deschiderea §edintei 7 a sinodului, in 26 Mai 553, pä§e?te inaintea conciliului Comisarul imperial Constantin, §i in numele stä- pänului seu ?i a impératului Iustinian, rapor- teazä despre tinuta Papéi Vigiliu, carele incä tot n’au voit se ia parte la acest conciliu. Imperatui au dórit ca sä se primascä in conciliu vederile Papéi in causa cu cele trei capitole, inainte de ce §i-ar spune conciliul ultimul seu cuvént de- cisiv in acea^i causa. De acea au dispus, ca Que- slorul seu se citeascä inaintea episcopilor adunati 7 documente scrise, foarte importante, in cári Papa i§i dä espresiune vederilor sale.

Intre documentele aceste se aflä tji epistola mai sus amintitä, datä cäträ episcopul din Tomi, Valentinján.1)

Netägäduit, cä Tomi putea se fie mändrä pe §irul episcopilor sei. Intre cei doisprezece episcopi, pre cari ii cunoastem dupä nume, afläm numai oameni de cél mai bun renume. Toti au strälucit prin sfintenia vietii lor, prin eruditiune si prin tärie neclintitä in credinta ortodoxä. In toate chestiile mari ale timpului lor si-au spus acesti episcopi ai Schitiei cuventul propriu, si au fost in relatiuni cu somitätile cele mai insém- nate ale bisericei orientale. Conform cu insem- netatea sa bisericeascä §i politicä, Schitia au fost pururea reprezentatä prin oameni mari in conciliile orientale precum la Curtea imperialä din Constantinopol. (Va urma.)

') Coll. Regia t. XIII. p. 203. — Labbe, t. V. 549— 550. Hefele, 1st. Conc. t. 2. p. 862. — Vezi $i Dickamp »Cronologia certurilor origenistice in analele istorice«, 1900 p. 750.

. eJgaa? .________:

CORESPONDENTE.

Roma, Mai, 1904.

Onoratä Redactiuue,

Cunoa§teti toate peripetiile chestiei cu vi- zita prezidentului Loubet in Roma.

Urmarea fireascä au fost, cä Piu X in se- ninétatea spiritului seu, ?i cu bländeata lui inäs- cute, n’au putut, se remänä färä cuvént in fata vätemärii, ce s’au fäcut, nu lui Iosif Sarto, ci majestätii ?i demnitätii Papatului. Si Piu X au vorbit. Au vorbit ca un Snveran §i ca un Pä- rinte. Ca suveran au ordinat secretarului seu de stat Merry del Val, se trimilä o notä guvernului francez, in care Papa protesteazä in contra ve- nirei prezidentului Loubet in Roma, §i declarä

cä considerä vizita aceasta ca o vätemare fatä de drepturile S. Scaun, §i fatä de onoarea §i reverinta daloritä din partea tuturor catolicilor Papéi, ca §i Capului bisericei catolice. Aceasta notä diplomaticä s’au trimis ?i tuturor guverne- lor, cari stau in relatiuni diplomatice cu Säntul Scaun.

Faptul acesta au atins greu pre cele doue guverne, italian §i francez, $i au inceput a striga intr’un glas, cä numita notä au fost. un act inutil ?i inoportun. Si u§or se intelege, cä pentru aceste doue guverne ar fi bine se fie inutil §i inoportun. Cine vrea sä se odihneascä pe cununi de laudä, ce §i-au agonisit cu crunte sudori, nu