Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
22 REVISTA CATOLICA. si de dincoace, cä loanitiu era se si la- pede »legea strämoseascä,« cä era p aci se ne deie legati ín jugul Papizmului cosmo- polit etc. Prea adäncä mähnire me cuprinde, cänd cuget, cä fanariotii nostri ar fi in Stare se foloseascä si astäz un aseminea i iimbaj. Dar se trecem färä vorbä pe längä spectrii rusinätori de neam. Läsäm incercärile de unire cu Roma a Principilor din Moldova, venim la pásul decidétor, la Unirea romänilor din Tran- silvania. Roma ne-au primit cu brate deschise, si diu primul moment putem constata, cä intru nimic, se acentuäm, intru nimic n’am fost jigniti in liturgia romänä. in ritul ro- mänesc, in dezvoltarea institutiunilor noa- stre bisericesti in spirit romänesc, in culti- varea limbeiin dezvoltarea culturei noastre religioase nationale. Iarä sérbul de bläslämatä amintire, carele ca un lup au särit in staulul romä- nismului, si au räpit oile indreptate pe ca- lea mäntuirei unde au mänat turma cu- ventätoare? Cunoscut, dureros si rusinätor lucru e: in ghiarele slavo grecizmuiui, si dupä o epocä de luple grele, dupä o re- desteptare generalá a romätiismului, ur- malä dupä s. Unire, am avut tristul spec- tacol, ca de pe Scaunul Metropoliei románé din Sibiiu Püstorul poporului román trece pe Scaunul Carlovetului, ca se päs- toreascä poporul sérbesc. Se nu ne facem iluziuni. Dacä acesti slavi aveau puterea politicä in mänä, elementul romän de pre- tutindenea ar fi devenit .... se ve spun la ce? Faptul aralä! La soartea sutelor de mii de romäni din regatul Serbiei! Dupa acea, cänd sau intemeiat epis- copiile romane de Lugoj si de Gherla, si s’au pulut face o provincie ecleziasticä, o Mitropolie romänä, Papa dela Roma Piu IX. de f. a. au decretat Urbi et Orbi, cä intemeiazä o provincie bisenceasca greco-cato- licä romänä, care se scoate de sub iuris- dictiunea si superioritatea ori si carei alte auctoritäti ecleziastice, si se pune sub iu- risdictiunea suprema a Pönlificelui, cea ce e garanta conservarii ritului, a discipline}, a limbei noastre romäne in bisericä. Si in multe locuri, pe terilorul diece- selor de Oradea Mare si Gherla au fost i parochii cu credinciosi romani si ruteni, ca de es. in Sighetul Marmatiei in Careii- Mari, in Sätmar, in orasul Oradea-Mare. Ce eredeti, au venit Roma, se arunce pradä pre romäni rutenilor, sau viceversa? Nu! ci cu un sentiment admirabil de dreplate au oräuduit, ca in acele parochii, se se declare fie si care credincios liber si nei i jenat, de care neam se tine? Si se se gru- peze in parochie dupä limba lor nationalä si liturgicä. Asa avem de es. in Sighetul Marma- tiei pe teritorul aceluias oras, doue parochii, una rutenä, care apartine diecesei ruténé a Muncaciului, una romänä, care se tine de diecesa Gherli. §i pentru insém- nätatea locului ambii parochi sunt Vicari episcopali. Asa procede Roma, dlor dela »Vrernea«. Si dacä avem se deplängem casuri de infidelitate nationalä sau de rene- gatizm, causa nu e »Unirea,« ci sistemul de guvernare politicä, corupt si corumpä- tor. Dürere, ca unii rätäciti nu au täria de a rezista ispitelor si presiunei. Acestia insé pururea sunt infierati de opiniunea publicä, si timbrati in adeverata lor stare de dei i cadentä, ca useäturi in codrul verde al ro- mänizmului. Si durere, cä chiar in coloanele »Vre- mei« au cutezat a päsi pe scena publici- tätii un canonist, — fanariot, — si in mai multe articole deseänta la scuze si scuze pentru Patriarchatul de Tärigrad, cä nu e cu putintä a intemeia o episcopie romänä, pentru cä, — auziti romäni! — nu este un teritoriu locuit escluziv numai de romäni, si care se nu fie incorporat in vre-o eparchie greceascä! Procedura Romei sau a »Papizmului-Roman«, aici aretatä. esplicä si dovedeste totodatä lipsa totalä de temei canonic-bisericesc in rationamentul cano- nistului fanariot amintit mai sus.
