Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-05-15 / 2. szám
20 REVISTA CATOLICA. täfti catolice«, cea ce insé nu se potriveste de loc. Anume, unde, cänd si cine l’au pus pre patriarchul de Constantinopol de »Cap« vézut al bisericei résáritene ortodoxé? Dar pänä n’au fost patriarch ín Constantinopol, pänä cänd acest patriarch nu sár fi fäcul prin cineva, sau prin sine ín- susi, »Cap« al bisericei, cine au fost j » CapuU vézut al ei ? Si oare Russia, cu biserica ei orto- doxä, stä si ea ín aceasta unitate, sub * Capul * vézut din Constantinopol ? ^i daca ar cuteza cineva se dea réspuns afirmativ, se ne spun?,, in ce anurne conzistä aceasta unitate ? Dar ni se va réspunde, cä unitatea stä in recunoasterea prerogativelor Scaunului patriarchal de Constantinopole, in unitatea credintei, in unitatea ritului si a disciplinei canonice, in unitatea liturgiei, in folosirea acelorasi ss. taine. Si toate aceste regulate statorite in cele opt säboare ecumenice ale bisericei. Asa e, nu se poate trage la indoialä, cä toate aceste sunt si constitue elementele unitätii in biserica lui Christos, nu constii tue insé unitatea bisericii lui. Abstractie fäcänd de alte rezoane, se ne intrebäm, oare d. Christos numai pe cele 8 veacuri dintäi s’au ingrijit de ocär- muirea bisericei sale? Oare in cele 8 säboare ecumenice e esauriat tot tesaurul credintei, a moralei si a disciplinei evan- gelice ? Oare pentru veacurile urmätoare, pentru desvoltarea treptatä a vietii cultu- rale, economice, politice a omenimei, cänd multe din oränduielile disciplinare a celor 8 säboare nu mai cvadreazä: se rémanem färä conducere, färä povätuitor? Destul se amintim doué lucruri. Dez- voltarea stúntei astronomice au adus cu sine reforma cälindarului, iarä dezvoltarea vietii economice-sociale au pretins reforma disciplinei postului. Cei ce sunt in spiritul unitätii bisericei, cu cele 8 concilii ecumenice isi véd trebile regulate, iarä cei ce afecteaz^. unitatea, cu patriarchal ecumenic in frunte, stau baltä, sau drept vorbind stau intr’o situatie de tot falzä. De oparte afecteazä conser- varea bazelor vechi, cätä vreme viata practicä ii dä de gol, pentru cä progresul omenimei altfel de aranjament. si-au fäcut. Iacä adevörul lucrurilor, fratilor dela »Vremea«: Natura lucrului aduce cu sine idea unitätii in biserica lui Christos. Credinciosii instinctiv simtesc lipsa si neeesitatea ace- stei unitäti. E prea sublima rugäciunea lui Christos pentru unitatea urmasilor lui, decät cä acea se nu cucereascä inimile oa- menilor buni: »ca toti se fie una, precum si noi una suntem«. Acestui sentiment genuin si ne fätärit a inimei crestinesti au dat espresiune fratii dela »Vremea«, cu acentuarea ideii catolice de unitate in biserica ortodoxä a ré- säritului. Se vedem acum, cum se presenlä lu- crul la lumina istoriei? Faptele vorbesc. Patriarchul ecumenic de Constantinopole, din momentul ce s’au revoltat in contra Capului lisericii. au devenit, sau mai bine zicänd au fost dejosit la rolul de unealtä politicä in mäna puterii de stat.. Mai ales Turcii s’au folosit de aucto- ritatea patriarchilor, in teribila lor politicä de subjugare a popoarélor. De acea se con- statä doué lucruri: 1. ln imperiul otoman toate popoaröle cresti ne au fost supuse auctoritätii patri- archului ecumenic, carele le guverna in spirit pan-ellenic bisericesle, si asa au aju- tat semilunei in opera tiranicä a subjugärii popoarélor. 2. In proportie cu släbirea puterii barbare a semilunei, au crescut la toate po- poáréle dórul de a se emancipa de sub pre- siunea nesuferita a uneltei politice a Sul - tanilor. Iarä provinciile liberate de domi- natiunea otomanä indatä au cercat a se emancipa si bisericeste de sub jugul pa- triarchatului grecesc. Asa vedem pas de pas constituindu-se bisericile asanumite au- tocefale, cári nu au de a face nimic cu pa-
