Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-05-01 / 1. szám

REVISTA CATOLICA.

11

Impärati, sub puterea cärora se nimicesc cetäti, cad popoare, se distrug ziduri uriase, ce stäpänese comorile märii, acesti puternici ai lu- mii nu sunt in stare a infränge puterea acestor cerfetori ce nu au decät o singurä armä, — crucea.

E drept cä aceasta se face prin o luptä crän- cenä; o luptä in care de o parte stä o ceatä de 12 oameni imbäträniti de suferinte fi ostenele, oameni lipsiti de ori-ce avere, de altá parle oameni bogati, cu osta.fi nenumärati, la cári le stä la indemänä, temniti fi torturi ce numai o initnä sälbatecä fi stäpänitä de diavol le-a putut inventa. In aceasta luptä apostolii sunt ucifi, impreunä cu ei suté de mii cari le primesc religia.

Dar cu toate acestea ei es invingätori; nu- mérul lor nu scade ci se sporefte, asa incät in scurtä vreme neamul omenesc s’a luminat cu lumina Spiritului sfänt, si proclamä de impärat, fi-1 numeste Dumnezeu pre acéla, pe care odi- nioarä l’a restignit si pe aderentii cäruia i-a in- temnitat fi chinuit.

*

Dar invingerea aceasta strälucitä fi färä päreche in istoria omenirei, nu este numai re- zultatul intäririi apostoliior prin Spiritul sfänt ci si altä causä a conlucrat la acest rezultat märet.

Cänd fenomenul acesta ceresc se intämplä, nu era in Ierusalim numai un singur popor, n:ci numai locuitorii unei täri, ci persoane din toatä lumea, fi acele toate inteleg graiul apostoliior, afa cä nu numai acea pune publicul adunat acolo in uimire, cä apostolii vorbesc in limbi sträine, ci si acea, cä ei, oameni de diferite limbi, cu diferite dialecte, fie-care ii intelege ca fi cum ar vorbi in limba maicei lor. Si dacä s’au fäcut glasul acesta, s’au adunat multimea fi s’au tul- burat, cäci fie-care ii auziau pe ei gräind in limba sa. Fapt. ap. II. 6.

Iar noi, cari cäzind in genunchi am admirat pe Dumnezeu carele a dat afa mare dar apostoliior, in fata acestei noue taine, cuprinfi de o adäncä veneratiune, cäträ Dumnezeu; din tot su- fletul nostru däm märire fi multämitä aceluiai care oare-cänd a ameslecat limbile pentru a pe- depsi mändria, iar azi »limbile le-a fäcut infe- lepte« pentru »märirea cunoftintii de Dumnezeu«.

Atunci a pedepsit pe cei necredinciofi pentru päcat, iar acum a luminat pe pescari cu Spiritul sfänt. Atunci a nimicit posibilitatea de actiune comunä, iar acum inoefte unirea fi intelegerea spre o actiune de lipsä, spre mäntuirea sufletelor noastre.

*

Aceste binefaceri revärsate asupra omenirei au putut in realitate intemeia biserica lui Dumnezeu, dar nu erau apte a o sustinea, pentru acea Dumnezeu care asa de múlt a iubit ome- nirea, nu fi-a restrins darurile sale aci, ci ele ! au mers mai departe, cäci acéla carele a intemeiat I biserica prin minunea atotputerniciei sale, acéla j o apärä si sustine pänä la sfärsitul veacurilor, prin Spiritul sfänt.

Precum Ve este cunoscut mult iubitii mei fii, nu este nici o societate omeneaseä cläditä pe temei omenesc asa de slab ca biserica Domnului nostru Isus Christos. Ea nu are de razim ca alte societati omenefti mii de ostafi, favoruri, ranguri si onoruri ea nu avea de unde da; ran- gurile ce le putea oferi erau temnitele, — favo- rurile — lipsele fi abnegatiunea si onorurile si demnitätile —- chinurile fi martiriul.

Cu toate acestea biserica n’a perit — ci s’a estins mereu si se mai estinde fi azi. Si iar vedem, cä state mari, avénd la dizpositie ostafi cu sutele de mii, menite a le apára, state, in frunte cu ocármuitori puternici plini de averi, cu legaturi familiare Intinse, aceste toate s’au nimicit de múlt fi astäzi abia se amintefte nu- mele lor in istorie. Pentru ce? Pentru cä acele state au fost clädite pe base omenefti, supuse unor principii legislative omenefti. schimbätoare, precum schimbätoare e mintea fi vointa omului.

Ce e drept, statele, de oare-ce insäfi natura le aratä, cä eie in sinul lor poartä germenul nimicirii, se silesc neincetat a se feri de nimi- cire creänd legi, cu menirea de a le asigura esi- stenta pe timp cät mai lung. Dar ca societäti in- fiintate de oameni. conduse de oameni, cu me- nire omeneaseä, eie pe längä toate sfortärile nu au putut, nu pot, fi nici nu vor putea sä-fi in- conjure soartea ce e a ori cärui lucru pämen- tesc: »nimicirea«. Pentru acea istoria neincetat ne aratä state ce au perit fi aitele pe cale de nimicire. »Cel ce este din päment, din päment este«. loan 3, 31.