Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-15 / 24. szám
384 REVISTA CATOLICA. sum ce sum. Cum voiu putea darä ajunge la afa perfectiune, la ce am se ajung? cum voiu putea se implinesc toate, ce dator sum se im- plinesc? Oh Doamne! vinä intr’ajutor mie, alt- cum de geaba me voiu sili. Tu me du pre mine din virtute in virtute, fi nu läsa, ca sätana sä mé invingä, poftele trupefti sä me seducä, lumea sä me infele! Si datorintele oficiului ? nici acele nu sunt mai ufoare ? Cea dintäi datorintä este vestirea cuvén- tului lui Dumnezeu. »Vestiti evangelia la toatd zidirea«, zice Mänluitorul Christos, (Marc. XII. 15,) iaräs. apostol Pavel zice: oä de binevestesc (evangeliai), nu-mi este mie laudd: ca nevoe (datorintä) imi zace mie asupra; iard amar mie este de nu voiu binevesti«. (I Cor. IX. 16.) Afa dar datorinta preotului este, cä necontem't sä vesteascä cuvéntul lui Dumnezeu in bisericä ?i fcoalä, in vieata publicä fi privatä, noroadelor fi singuraticilor. Si bisericä fiefte cärui preot de datorintä ii pune, ca in doaue moduri se in- vete turma: prin vorbä adecä fi prin faptä. Darui oratoriei — dacä natura asa a rendűit — poate lipsi la oarecine, dar esemplele frumoase ale vietii evlavioase il pot suplini, cäci vieata este limbä, care fie-cine ufor o pricepe. Nici nu poate avea efectul dórit fi cea mai strälucitä oratorie, de nu va fi intäritä prin esemple aträgätoare de imitat. Cum voi putea comenda virtutile, dacä eu nu le am ? Cum voi putea preveni pécatele, dacä eu In ele sum ? Si cu cäte greutäti umblä implinirea ace- stei datorinte ? Absträgönd dela acea, cä multi, poate cari mai mare lipsä ar avea, nu prea vin la bisericä, la locul comun al vestirii cuvéntului lui Dumnezeu, multi iar iute se uresc cu predi- cele, cum sa urit poporul evreesc cu mana, care chiar din ceriu a cäzut, cei rnai inulti — zicem — le ascultä, dar pentru acea in vieatä nu le ur- meazä. Aci este dar mai vértos espusä la probä paciinta preotului, cälä jertfä, cätä abnegare se recere in el, sä se inalte preste asta indolentä? Nu desperati pentru acea Fratilor! grije pofteste dela noi Dumnezeu, nu rezultatul efectiv in altii. Se nu incetäm a predica pentru cä nu vedem roada, roada adese ori e ascunsä. §i dacä zece sau cincizeci de predici vor fi färä efect, se nu incetäm. dacä cu o sutä de predici numai un suflet am cäftigat, nu e destul resultat? cäci ce am cäftigat ? un suflet, pentru care dulcele nostru Isus sängele fi l’a vérsat. Si ce se zic despre grefelile multe, de cari e cuprinsä lumea? despre profetii mincinofi, cari cu invetäturile lor false seduc pre multi? e stir- parea grefeldor acestora, desarmarea predicato- rilor stricäciofi e doarä cél mai greu lucru al preotului, dar abunä seama fi cél mai de frunte, cäci de acea suntem pästori, ca turma la pafu- ne bunä se o ducem, cu curagiu, färä sfialä tre- bue se veslim adevérul fatä de ori fi eine. Dar aceasta poftefte pre längä eruditie, perfectionare continuä, care iaräfi pune o greutate mare preotului. Dar greu e a alege fi tactica, cu care se purcedem fatä de aceste invetäturi, si resultatul bun nu atäta dela ponderositatea argumentelor, cät dela modul, cum se aplicä acele, depinde. A spune adevérul in fatä ori fi cui, fi ce e mai de frunte, a deschilini grefeala de grefitor, gre- feala a o respinge neconditionat, pre grefitor a-1 imbrätisa cu iubire adevérata. Invätälurä, care cu mult mai ufor e a o spune, decät a o duce in praesä, cäci numai dupä multe fi grele probe se poate realisa. Dupä vestirea cuvéntului lui Dumnezeu, cea mai mare datorintä a preotului este admi- nistrarea sacramentelor. La prima privire omul ar eugeta, cä in asta nu este nici o greutate pentru preot, cäci a boteza fi mirui, a asculta märturisirile fi a cumineca, a servi s. Liturgie, a administra s. ungere fi a binecuvénta cäsäto- riile este lucru ufor fi pläeut. Dar nu e de tot afa; iaräfi nu iau in considerare acea, cä multi preoti bucuros ar administra ss. sacramente, ar märturisi fi cumineca, dar nu vin sä se märtu- riseascä fi cuminece, cari ar trebui se vie ; ser- vefte el adeseori s. Misä, dar nu prea are cre- dinciofi in bisericä; nici acea nu voiu pomeni ce dureros e preotului a privi, cä aceia, cari s’au impärtäfit in ss. sacramente, duc vieata péca- toasä, ca fi cum nici cänd nu s’or fi impärtäfit in sacramente. Toate aceste multä intristare cau- seazä preotului, fi nici decät nu servesc spre adaugerea zelului seu in administrarea ss. taine; totufi acea e mai mare durere pentru preot,
