Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)

1904-04-15 / 24. szám

REVISTA CATOLICA.

379

bisericei, este intru adever sérvül servilor lui Dumnezeu, de oare-ce tot creftinul, tot preotul, tot episcopul, tot Patriarchul, este si sunt servii lui Christos, fi cine au servit lui Christos pe pamént, va stäpäni cu el in Cer.

In realitate, Papa, ca fi Capul Bisericei avénd directiunea supremä in cause de disciplina, de moralä fi de religiune, nu are, fi nici nu poate se aibä alt scop, decät numai acéla, ca toti oamenii se fie adufi in pozitie sä-i ser- veascä lui Dumnezeu. Acest mod apói, Papa e sérvül servilor lui Dumnezeu, cári sunt credin- ciofi lui Christos. Asa realiseazä porunca lui Christos, ce au dat, dupä ce au spälat picioarele invetäceilor : »Pildä v'am dat voue, oä precum am fäcut eu, se faceti si voi«. Si iaräfi seris este: *Cel ce se umileste, se va inalta* : si: »Gei ce vrea se fie mai mare intre voi, se fie tuturor slugd«. Aceste toate s’au implinit in viata S. Gregoriu si a Urmasilor lui p* Scaunul S-lui Petru. S. Gregoriu fi-au estins ac^iunea, servind servilor Domnului, in resärit fi in apus, unde au propagat civilisatiunea crestinä, impo- triva barbarilor, au preservat Roma de stäpä- nirea lor, i-au cucerit pentru Crucea lui Christos au increftinat Englitera, fi au estins apostolaiul, pänä unde au putut se sträbatä glasul lui fi ve- stea virtutilor lui. Omiliile fi epistolile lu* sunt un monument neperitor al activitätii lui, a influ- entei lui admirabile in folosul servilor lui Dumnezeu. Servus servorum Dei, au repetat toti Ur- mafii lui, precum il repeta fi Piu X.

Din asta au urmat, cä puterea fi auetoritatea Papéi s’au desvoltat fi s’au estins preste tot pä- méntul, odatä sustinénd dogma creftinä, atacatä si combätutä de heretici, de altädatä sustinénd auetoritatea episcopalä fi libertatea bisericei. in contra uzurpatiunilor puterii laice; s-au lucränd la propagarea credintei printre popoaréle idolatre fi barbare; sau adoperändu-se a readuce la uni- tatea credintei pre cei rätäciti prin schizmä sau prin heresie; sau readueänd pacea intre Domni- torii creftini, dupä rézboaie cräncene; sau inte- meind universitäti pentru ftiinte, colegii fi seminare pentru crefterea tinerimei; sau zidind Mänästiri fi inzesträndu-le, se fie azile de ftiintä fi de viatä säntä. Si aceste toate nu numai pentru una natiune oare-care, aleasä sau preferitä,

fi nu numai pentru Europa, ci pentru toatä lu- mea, afa cä istoriile tuturor natiunilor aratä urme neperitoare despre influenta binefäcätoare a Pa- patului. Urmare fireasca au fost, cä istoricii fi scrutätorii din fiecare natiune, dupä ce Papa Leone XIII au deschis izvoarele nepretuite ale documentelor Vaticane, au alergat la Roma, ca se studieze acele volumuri vechi, cu documente papale, cari sunt in legäturä intimä cu istoria patriei proprie. Si acest Servus servorum Dei, defi contrazis, desi prigonit de cei rezvrätitori, defi nu arare-ori robit, sau chiar ucis; defi espus la ura tuturor sectelor anticristiane, fi arétat ca dufmanul civilisatiunei moderne, fi defi inchis in Vatican, mentine sus fi tare auc- torilatea sa in toate unghiurile pämentulu, fi e respectat de heretici si de schismatici, fi e te- mut de toate sectele, cari se luptä in contra prin- cipiului creftinesc.

Iacä darä Papatul, fäcändu-se prin S. Gregoriu Cei Mare »servus servorum Dei«, au afir- mat, au consolidat fi au estins preste toatä lumea razele auctoritätii sale binefäcätoare, adeverind principiul pronuntat de d. Christos : »qui se humiliat, exaltabituj«.

Si ce s’au ales din Patriarchatul »Ecumenic«? La inceput, cänd in Resärit s’au re- cunoscut superioritatea spiritualä a Papatului preste toti Patriarchii, titlul acesta avea un in- teles fi un continut de realitate, intru cat se baza pe auetoritatea supremä, nedestructibilä a Urma- fului S-lui Petru, fi dreptul fi märirea acestui Scaun Apostolicesc i-au imprumutat strälucire fi auctoritate adeveratä.

Insä dupä-ce s’au consumat rebeliunea prin schizmä definitivä, Patriarchatul Ecumenic au devenit o chimerä. Cum s’au constituit natiunile ortodoese in state independente, s’au fi emancipat de sub auetoritatea patriarchului ecumenic. Intäi Rusia, apoi Grecia. pe urmä Romania, Bulgaria, Serbia, Munlenegrul, apoi Sérbii fi Ro- mänii din Ungaria, fi din Macedonia, s’au constituit in biserici nationale autocefale, fi nu mai au nici o impärtäfire, dar absolut nici una, cu Patriarchatul Ecumenic, fi se considerä ca fiind de tot egali, va se zicä, nu i se recunoafte nici un titlu de superioritate. Patriarchatul din Alec-