Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-01 / 23. szám
364 REVISTA CATOLICA. Dnul Contra. Incet, incet, frate dragä! Slii, cä graba stricä treaba! In grabä au dat ordin clientii l'niei Tale de sus dela administratia judeteanä: dar oare ti-ai dat bine 3ama cel putin Dnia Ta, daca au ni- mérit-o ori nu ? Ori poate socoti si mata, cum imi spu- sese deunäzi un membru marcant dela administratia judeteanä, cä faptnl insu-si ce Tau pus cei de sus, arata cä au avut dreptul: cä faptul anume aratä competent lor?! Dacä ar fi asa, nu mai este loc, nici mäcar intre juristi, nici la tribunal sä mai discuti incidentul. Trebuie insä atunci sä pui si sä aperi sus si lare principiul: cä tot ce fac cei de sus ori si cänd, e just! — Si de aslä consequent teri bi lä s’au inspäimentat chiar prietenul meu dela ad- ministratie si si-a retras cuvéntul. desi era iis ■ i chiar interesat sä apere pe ai sei! Deci, nu admitem, ci respingem doctrina gresitä in materie de drept, cum cä tot ce face un functional', chiar si rnai inalt, e justificat prin fapta insä-si. Acum, färä nici o pärtinire, ci numai ín interesül adevérului putem íncepe dis- cutia incidentului in chestiune. D. Pro. Mé rog, ce discutie mai poate incäpea, cänd igiena cea mai elementarä iti impunea ínhumarea unui cadavru in timpul prescris de lege. D. Contra. Cine puné la indoialä cea mai micä, ca anume cadavrul trebuia sä fie ingropat iute. Asta-i una, si alta-i, dacä pentru a inmorménta pre cineva, poti veni cu forta si viola proprietalea mea! D. Pro. Ce, violarea proprietätii ?! Nu-i chestie de proprietate, ci de utilitate si de salubritate publicä? In comuna in chestie e numai un singur cimitir comunal: si acolo trebue inmormintati cei ce mor in i i comunä. D. Contra. Pardon! — vorbesli de cimitir comunal si de datoria comunii de a inmorminta pre mortii din comunä — Sä deosebim bine lucrurile. Dacä comuna are datoria sä inmorminleze pre morti, urmeazä oare cä tu comunä, sau superiorul ei, poti aduce si ingropa cadavrele in grädina sau ogorul meu? D Pro. Asta nu: dar in cimitirul comunal. D. Contra. Ai zis foarte bine: in cimitirul comunal. — Dar s’a fäcut aceasta in casul nostru? — Cimitirul comunal vrea sä zicä a comunii este cel din vatra sa- tului dela 1864, dupä legea ruralä din 15 Aug. 1864 articol. 20: anume cä toate lo- curile si cládirile din cuprinsul vetrei sa- lului, cari nu remän nici in proprietatea sätenilor, nici in a stäpänului de mosie, bisericile, cimitirile __ remän proprietatea com unelor rurale. Dar cimitirul, in care s’a intrat cu forta nu este cel dela 1864. — Eu cunosc casuri, in cari cänd dupä legea sanitarä ci- mitirele s’au depärtat de vatra satului, casuri, zic, in cari obstea catolicilor, färä nici un ajutor al comunei sau al statului, ci numai cu bánul lor au cumperat proprie- täti, chiar vii si grädini de ale particula- rilor, si acolo si-au fäcut noul cimitir exclusiv pentru ai lor. Cred, cä iti vei aminti casul pertractat de instantele judecätoresti, dacä o confe- si ine poate avea drept de proprietate pentru a-si satisface trebuintele religioase, al cäror exercitiu e garantat de Conslitutia noästrä. (Const, ar. 21 si C. Penal 181, 209—212). Dacä si evreii au dreptul in limitele permise de lege: urmeazä, cä cei-
