Ravista Catolica, 1904 (5. évfolyam, 17-24. szám, 6. évfolyam, 1-16. szám)
1904-04-01 / 23. szám
REVISTA CATOLICA 359 ale ei, cári dintre toate sunt cele mai de- fVunte §i a§a zicénd slälpii de cäpetenie pe sama elädirii intregi a intelepciunii creijtineijti, adecä credinta, sperarea si dragostea fatä cu Dumnezeu si fatä cu oamenii. Cu strälucire au luminat virtutile in intreg eursul vietii Fecioarei, darä in chip desehilinit au luminat ele cu strälucire, cänd ea a stat Fiului seu intr’ajutoriu in clipele ceie mai de pe urmä ale vietii lui. — Aci atirnä Isus de pe cruce, §i intre alte huliri ?i bläste- märi i-se aruncä in fatä §i aceea, cä el s’a fäcut pe sine Fiul lui Dumnezeu.1) Maria dimpotrivä recuno^tea intr’insul cu statornicia cea mai mare dumnezeirea, si i-se inchina. Cu mänile sale proprii poarlä ea trupul Fiului pänä la mormént, darä nu se indoieste nici pe o clipä despre in- vierea lui. Iarä dragostea, de carea ardea fatä cu Dumnezeu, i-a impärtäsit täria de suflet, ca sä ia parte in insä-?i patima lui Christos §i sä i-se insoteascä, §i ea uitändu-si de durerile sale se roagä dimpreunä cu el pentru uciga§i cäträ Dumnezeu, sä le dea milä §i iertare, in vreme ce ei intru impetrirea §i turbarea sa strigä: Sän- gele lui asupra noasträ §i asupra iiilor nostri !2) Darä ca sä Ne intoarcem la conziderarea conceperii celei nemaculete a Fecioarei, a cärei tainä este obiectul Enciclicei Noastre, cäte in- demnuri puternice nu ne imbie chiar taina acea- sta spre a päzi si deprinde virtutile! Ce este oare aceea, cu care mai intäiu de toate cearcä vräsmasii §i urgisitorii credintei, sä respändeascä in toate pärtile rätäcirile sale, si durere, clätinä la multi credinta ? Ei neagä, cä omul a cäzut, a pecätuit si a perdut positia sa de mai inainte. De aceea resping ei ca niste povesti deserte pé- catul strämo^esc §i toate urmärile lui cele rele, adecä pecätosenia originii, stricäciunea neamului omenesc intreg, intrarea reului pecatului intr’insul si urmarea, ca e de lipsä un Rescumperätor. Urmarea fireascä din premisele acestea este, cä in lume nu mai este loc pe sama lui Christos, si a Bisericii, pentru darui si pentru rinduiala cea supranaturala. — Cu un cuvint toatä clä- direa credintei e subsäpatä. Dimpotrivä dacä popoaréle ered §i märturisesc, cä Fecioara Maria in clipa cea dintäiu a conceperii sale a remas päzitä de toatä spurcäciunea péc-atului, aceasta insamnä tot atäta, cát a admite §i primi §i pé- catul strämo^esc, réscumpérarea prin Christos, Evangelia, Biserica §i chiar §i legea de a purta crucea ; darä atuncia e deläturat. cu desevärsire si rationalismul $i materialismul, si intelepciunii creatine ii remäne märirea de a fi päzitoarea §i aperätoarea adevérului. —• Intre mijloacele, cu cari vräsmasii credintei mai ales in zilele noastre nimicesc in inimi credinta, se aflä si aceea, cä ei deneagä auctoritätii Biserici si preste tot ori cärei superioritäti intre oameni, reverinta §i supunerea datoritä, §i amägesc §i pe altii, sä faeä asemenea. Ace?tia sunt germenii nefericiti ai anarehismului, un reu si o ciumä, ca si care nu este alta mai fatalä pentru rinduiala fireascä ?i cea mai pe sus de fire in societatea omeneaseä. Darä §i rätäcirea aceasta atät de primejdioasä pentru ordinea civilä si cea bisericeascä incä nimice^te adeverui de credintä despre conce- perea cea nepetatä a Maicii lui Dumnezeu; cäci el ne obligä, sä recunoastein Bisericii putere nu numai preste vointa noasträ, ci ?i preste mintea noasträ Numai in virtutea supunerii acesteia a mintii salutä poporul crestin pe Maica lui Dumnezeu cu cuvintele frumoase: De tot frumoasä e§ti, Mario, si intinäciunea mo?tenitä nu este intru tine!1) A§a se adevere^te si lauda glon- oasä, carea o aduce sfintei Fecioare Biserica zicénd, cä ea nimice?te toate eresele din lume. Darä credinta, dupä cum zice Apostolul, este numai »adeverirea celor sperate« 2) Si a?a trebue sä inteleagä fieste eine, cä prin nepétata concepere a Fecioarei i?i prime?te intärirea sa ?i sperarea, intoemai ca ?i credinta. Ri aceasta cu atät mai virtos cä Maria a fost päzitä de pé- catul strämo^esc, numai pentru cä ea avea sä fie Maica lui Christos. Iarä Maica lui Christos s’a fäcut ea, pentru ca noauä sä ni-se restitu- iascä sperarea intru bunätätile cele vecinice. Dela dragostea lui Dumnezeu trecem la con- siderarea cä cugetul conceperii celei nepétate a Fecioarei poate, sä ne indemne la päzirea légii, carea Isus cu deschilinire a numit-o porunca sa adecä la a poruncii, ca noi sä iubim pe dea- proapele, in ce chip ne-a iubit el insu-?i pe noi. *) loan 19, 7. >) Mat. 27, 26. *) Grad. Miss, in festo Imm. Conóept. *) Evr. 11. 1.
