Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-10-01 / 11. szám
REVISTA CATOLICA. 167 »nelor din Europa, cu un curagiu si o stäruinta »care trebue sä ne uimeascä pe noi. obicinuiti »a vedea in Bisericä er sucursalä a Adminisirälii. »Si apoi unele largitii private din partea Impä- »ratului austriac, sau din partea unor eongre- »gatii fi a unor persoane pioase din Statui in- »vecinat, nu trebue sä ne faeä sä eredem cä »propaganda catolicä intre Romini ar fi o ma- »eninä a lui. Aeolo se aud niste temeri eu totul »contrare cu temerile iscate aci: acolo se invi- »noväteste Catolieismul de a face o propaganda »in sensul Daco-romänismului. Numai stabilirea »unei ierarhii catolice intre noi, menitä a sub- »trage cnmunitätile de aci de la protectia au- »stro-ungureaseä, era pentru vecinii noflri un »ce deslul de nepläeut; dar itele li s’ar incurca »mai mull daca s’ar realiza ideea, ivitä intre »Ardeleni, a unei mari ierarchii rominesti de rit »oriental unit, care ar cuprinde toate tinuturile »unde limba noasträ se gräeste.*) aci ar vedea, »cel put:n Ungurii,* o incarnatie adeväratä a Da- »co-Romnnismului pe tärimul religiös. Ori-cit de »catolice sä fie sentimentele Augustei case dom- »nitoare, mai mult le convine pretinsilor liberali »impärtirea Rominilor in douä confesii, de nu »chiar intoarcerea Unitilor la schism.**) *) Interesante sunt in Revista Catolicä dela Satu-Mare (fase. I si II) unele idei emise de preotul loan Marcu despre formarea unei singure mari Biserici unite romíné. Sä se bage de seamä cä alt-ceva este trecerea Rominilor la Catolicism supuninduse ritului latinesc, si alta unirea lor cu Roma, pästrindusi ritul, limba si ié- rarchia proprie, si atirnind numai de Scaunul Apos’tolic. Din confunderea acestor douä lucruri pot sä se nascä echivocitäti, incurcäturi si neíntelegeri, cu atit mai mult cä dintre Catolici sínt, mai ales la Unguri, foarte multi cari n’ar veijea cu pläcere o unire in sensul al doileá. Nu poate prin urmare cineva sä priceapä destul afacerile religioase ale Transilvaniei, si nici nu poate sä inteleagä bine ce pretindeau unii rätäciti, chiar la Unitul seculului trecut, daca nu tine socotealä de distinctia aceasta. — Este incä o echivocitate de care trebue sä ne ferim, si anume aceea de a intelege nationalitatea unei Biserici in sensul atirnärii acesteia dela autoritatea civilä si politicä. Biserica Catolicä nu se Impacä de fei cu o ase- menea atirnare, pentrn cä nu Statului a incredintat Isus Christos misia de a cirmui sufletele. De aci luptele Sf-lui Scaun cu Galicanismul, cu Iosefinismul si in genere cu Cesaro-pa pi s mu 1. (Nota auctorului.) **) In privinta aceasta trebue sä fie cineva la curentul presei romine de peste Carpati. Re vista Catolicä avea iarna trecutä o polemicä impotriva foaei maghiare Religio, care printre altele scrisese: »Unirea la ei (la Romini) pentru noi, din punctui de vedere national, cu niinic nu aratä a fi maifolositoaredecätschis- mul, pentru cä cucereste de la noi pentru romanism« Rev. Cat. 1885, fase. III,’ p. 86. (Nota auctorului). »Mare este deci nedreptntea, fi ridiculä e »teama acélóra cari privesc Religia Catolicä »drept. avangarda ocupatii Austro-Ungare in Ro- »mänia: este o eroare care se neutralizeazä pe »deplin cu eroarea Austro-ungurilor de a privi »aceeafi Religie drept avangarda revolutiei Ro- »mine in Ardeal. Ori ce stat care plänuefte ast- »fei de cuceriri politice poate prea bine sä slu- »jeascä fatä cu ori eine de pretestul Religiei; »insä fafä cu noi n’ar putea, chiar voind, Monarchia inveeinatä sä se slujeascä de Gatolieis- »mul nostru eventual, decit numai intr’un mod »subordinat fi intr’un sens anumit, pe care vo- »inta noasträ §i situatia noasträ fatä cu Sfintul »Scaun ar pulea sä-1 zädärniceascä. Afarä de »aceasta si absträgind acuma de la chestia reli- »gioasä, n’ar trebui ca nici — un adeväral pa- »triót sä treaeä cu vederea cumcä primejdiile »esterioare ale unui Stal §i ale unei nationalitati, »in cele mai multe casuri, nu incep a deveni se- »rioase decit numai acolo, unde exista un reu »läuntric, adecä acolo unde s’au släbit virtutile »morale si cetätene^ti, acolo unde loale au in- »ceput a deveni neadevär si amägire, acolo unde »bunurile trupesti au mai multä trecere decit »gloria si cinstea, acolo unde cererile lucsulur »si ale vitiurilor inlesnesc cumpärarea con^tiin- »telor, fie cu pofi impärälesti, fie cu galbeni fe- »recati, acolo in fine, unde partidele politice, ca »sä vie ori sä räminä la putere, ar aduce pri- »noase ?i lui Satana Teme-te dar, Romine, daca »vrei, leme-te pentru tara la ; insä nu te teme »nici de Ungur, nici de Museal alit eil ai sä te »terni insuti.de tine!« Pofteascä acuma vitejii Sámsoni de la »Vre- mea« §i de la »Lumea Orlodocsä« sä-si incerce norocul, si sä replice — insä färä a injura — la argumentele indräsnetului D. Nerset Marianu. Ce e drept, dupä ^eptesprezece ani intregi, räs- punsul ar fi cam intarziát, insä intliu: mai bine este tärziu decit nici odatä, fi al doilea: este mai bine a räsfoi pufin istoria neamului, decit a insulta credinta romanu a multor romlni si aceasta iu numele »expanziunei ortodoxé« puse sub egida -»iliplomatiei rusesti«.*) *) Y. Vremea, Nr, 71 de la í August c. citatä in Revista Catolicä de la 1 Septemvrie c. pag. 135.
