Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-09-01 / 9. szám
186 REVISTA CATOLICÄ nuite $i prescrise pentru asemini ocasiuni festive. De insSmnat e, cä de astädatä splendoarea esternä au fost insolita de bucuria cea mai sin- cerä $i nefätäritä a inimilor. Cler $i pOpor au fost cuprin$i de un singur sentiment mällätor, representat cu atäta farmec de noul Episcop : speranfa vie $i dulce, cä destinele diecesei vor fi conduse in spiritui Bisericei Catolice, institu- tele vor inflori, clerul, $coala, poporul intreg i$i vor gäsi, patron, scut, povätuitor bun §i infelept. Au fost o adevSratä sSrbätoare a increderei, a iubirei. Intru multi ani! strigäm noi, cu oma- gialä Veneratiune. Necrolog. Coplesiti de durerea despärtärii, dar’ intäriti prin sperarea revederii intru vieata de veci, facem cunoscntä mutarea dela cele tre- cätoare la cele eleme a prea in bitéi si duioasei------. —--no astre maice Véd. Maria Hosszú näso. Szebeni intémplatá Duminecä ln 16 August 1903, in Si- biiu, in etate de 63 ani, dupä primirea deslegärii preote^ti spre infätisare cu respuns bun la in- fricosata judecatä a Domnului nostru lsus Christos. Osémintele pämänte?ti ale neuitatei noastre repausate s'au transportat la Marosvásárhely, unde s’a a§ezat, intru asteptnrea invierii de obste, in cimiterul nostru parachial greco-catolic, Marti in 18 August 1903, la oarele 11 din zi, pe längä solemnitätlle rituale ale síintet noastre biserici greco-catolice. Sibi i u, in 16 August 1903. Fie-i partea cu Drepiii si amintirea bi- necuventatu ! Elena cu sotul seu loan Cirlea Vasilie, si cu fiiul lor Aurel. episcopul Lugojului. Intristatei familii, si mai ales Ilustritätii Sale trimitem sincerile si profundele noastre condolento! MUNTELK A plouat Inlreaga noaplo, Ditnineata-i Iristä, rece, Nouri sute tree in zare Indemnati de vint sä piece. Tree mereu si färä nurnär, Se despart si iar se leagä, Din päminl o ceatä deasä Invelesle firea ’ntn-agä, Valea toatä si orasul, Muntii care-1 Inconjoarä, Rind pe rind de o potrivä Toti in abnri se ’nfäsioarä. i i Numai until se ridicä Peste nouri cälre ceatä, Creasta lui o lumineazä Soarele de dimineatä. i Urias de sus priveste Cu mlndrie ’mpäräteascä La dusmanii säi cum cearcä Alba frunte sä-i umbreaseä. In zadar! Nu vor ajutige Pin la coama-i lucitoare! Ce e nobil se ridicä Peste nouri cätre soare. Peste nouri, cätre soare Ce e nobil se ridicä; Te ador, o Doamne Sfinte, Si de urnbre nu mi-e fricä! Hildebrand trollo.
