Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-08-01 / 7. szám
REVISTA CATOLICA. 117 Pentru ca se putem apretia tendenta auto- rului. trebuie se cetim »precuvintarea«. Iacä-o : PRECUVINTARE Zilele in care träim ni se par putin fericite. Cäte nenorociri vedem imprejurul nostru, cäte plängeri, cätä jale! Ni se pare cä omul s’a abätut din calea sa. Si intr’adevSr sint nisce legi cari nu se pot cälca nici odatä färä mare pagu a. Acestea sint legile dumnezeesci. Este de necrezut cät de mult se calca aceste porunci. Pare cä s’a intunecat mintea omenirei, cä i s’a impie- trit inima, cäci o vedem cautänd fericirea acolo, unde, n’o gäsesce si nu se poate gäsi. Fericirea care este do- rinta cea mai puternicä a omului, numai Dumnezeu este, si numai in legea lui se gäsesce. De cänd s’a ia- cut lumea, no s’a gäsit un om färä-de-lege sau necre- dincios care sä íi fost linistit si fericit. Atunci de ce nu cauta oamenii fericirea acolo, unde o vor putea gäsi? Cu mare intristare vedem copii, da, copii abia de li ani, cari desgustati de viata pe care nu o cunosc, si nu pot sä o cunoascä, se sinucid ! Pentru ce? Pentru cä ei nu sciu nici unde este fericirea lor, nici nu cunosc calea care trebue urmatä spre a o dobändi. De aceea ne am silit de a areta aceastä cale prin modesta, noasträ lucrare. Copii, bäieti. juni, barbati si bätrini o vor putea citi färä teamä, cä d cä nu-i va inveta, dacä nu-i va bucura, poate’i va mängäia, poate le va areta un orizont cunoscut lor dar pierdut din ve- dere, uitat sau poate despretuit de ei pänä acum. Titlul »morala crestina«. insemneazä destul spre a se sci, cä ne ocupäm de datoriile in sens crestinesc. De aceea cititorul. spre a e putea folosi de lu- crarea noasträ, trebue sä scie nu numai cä existä un Dumnezeu atot-puternic, care resplätesce faptele noastre, dar mai trebue sä scie cä crestinii admit cä sfänta scriptura este cuvint dumnezee&c la care se incbinä si se supun, de oare-ce este expresiunea cea mai perfecta a adeverului. Ignoti nulla cupido, zic filosofii si cu drept cu- vänt. Nu se cnutä ceea ce nu se cunoasee s,i nici nu se pretuiesc cele ce nu se cunosc bine, cäci numai cel ce cunoasee bine virtutile le va pretui, iubi si practica. Pentru a nu gresi in moralä adicä in fäptuirea conform regulei moravurilor, trebue sä cunoascem atät regule generale cät si particulare, cu privire la aceste din urmä adicä la virtuti, autorul s’a gändit cä era mai bine a se intinde spre a areta nu numai ce este virtutea dar si efectele frumoase ce le are, voind astfel J a atrage inimile cele nobile, inimile cári isi cautä ideálul lor in a li adeveratul chip a lui Dumnezeu. In lucrare s’a tinut rinduiala programéi Statului despre invätätura moralä. Vecinica luminä, vecinicul adever, vecinica iu- bire, vecinica fericire, Dumnezeu, sä se indure a bine- cuvinta buna noasträ dorintä, spre binele tineritnei noastre. Iasi August 1900. I. B. M. Impärtirea cärtii e de tot practica. In 50 de capitole, in puncte separate reproduce §i discuta int regül sistem de morala creftinä., precum ni-1 presentä s. Bisericä Catolicä. Frumos de tot, limpede íji färä pretensiuni vorbeijte in chestia datoriilor omului fatä de Bisericä, fatä de Patrie, apói despre datoriile pu- terii supreme, in stat, cäträ supu§i, precum §i despre datoriile supusilor cäträ puterea supremä. Despre datoriile credinciosilor cätre Bisericä. Sfinta Bisericä pentru credinciosi este ceea ce este patria pentru cetät.eni, adecä o mamä, dar o mama mai bunä, mai presus incä decät patria, fiindea in timp ce patria ne procura fericirea timporalä, Bisericä prin in- vetätura si prin oeärmuirea ei ne dobändeste fericirea atät timporalä cät si vecinicä. Prin urmare aceleasi da- torii, pe cari leau cetät.enii fatä de patrie, leau dease- menea credinciosii fatä de Bisericä; adecä datorirea iu- birei, cinstei si supunerei. 1. Iubirca Biserica este cea mai mare binefäcä- toare a oamenilor. mamä duhovniceascä, care naste pe crestin la viata vecinicä intru Evanghelie, precum serié Sf. Pavel : »intru Christos Isus prin Evanghelie eu v’arn näscut pe voi«l). Si nu numai cä ea naste pe crestin prin botez si prin sfintele taine, ci ’1 Ingrijeste, ’1 hrä- neste, ’} curätä de boaleie pécatului, ’1 indrepteazä si ca un minunat medic ’1 insänätoseste. Conducätoare cre- dincioasä, ea dä numai sfäturi bune, folositoare si män- tuitoare, spre a ne feri de cäile vitiuiui si ale grese- lelor. Mänile sale sunt pline de darurile cele mai scumpe, mai minunate, mai imbelsugate, si mai puternice, spre sfintirea noasträ. Dascäl invelat, ea ne dä invetätura ]ui Christos, care, precum zicea Sf Apostol Petru, are cuvinlele vietii vecinice, adecä cele potrivite si dätä- toare de viatä vecinicä. Cu drept cuvint meritä prin urmare Sf. Bisericä iubirea noasträ. 2. Cinstea sau respectui. Credinciosii trebue sä respecteze bisericä, in persoanele ministrilör sei, nu numai pentru meritul personal al lor, ci si pentru ca- racterul lor sfänt, care i-a inältat asupra märirei lumesti cäci sunt slujitori, cari ecsercitä o putere dumnezeeaseä. Sf. loan Gurä de Aur scriind despre darui preotiei, zice cä ministrii Sf. Biserici »trebuesc cinstiti nu numai ca printi ci si ca pärinti«2). de aceea spre a ne aräta respectui nostru ii numim pärinti. Prin urmare nu este vrednic de a fi crestin, acéla care criticä toate faptele ministrilör lui Dumnezeu, ii batjocoreste, ba chiar ii po- negreste si calomniazä. E usor a defäima si a vetäma astfel reputatiunea preotului, dar mare respundere isi iau inaintea lui Dumnezeu, cei ce ponegresc pe pästorii lor si-i pun in neputinta de a-si implini sfänta datorie 1. I. Cor. IV. 15. 2. Despre Preot. cartea III.
