Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-08-01 / 7. szám

REVISTA CATOLICA.

110

— Stirn oare, ce ne va da moariea?

— Dar alunci, ce deosebire este intre tine si sceptic!i ?

— Scepticii se pleacä inaintea intunereoului sau cel putin par cä sé pleacä, iar eu sufér.

— Si nu vezi licärind mintuirea ?

Timon täcu o clipä, apói, ca redesceptindu-se, réspunse :

— Eu o a^tept.

— De unde ?

— Nu stiu.

Timon suspinind, isi puse mina proptea la cap si in täcerea, care domnia jur imprejur, urma släbindu-si vocea:

— E ciudat, dar eite odatä mi-se pare, cä daca lumea nu ar continea mai mult decit ceea ce stim, si daca női n’am putea ajunge mai sus decát am ajuns, nu am simti acest chin care ne roade. De aceea, eu din chiar isvorul bolii scot speranta tämäduirii. Credinta in Olimp si in fi- losofie a murit; insé mintuirea poate se ne vie dela un adevér ce nu cunoastem incä.

In contra obiceiului, aceastä convorbire usu- rase múlt pe Cinna. Auzind, cä nu suferea el singur, dar lumea intreaga, se pärea ca si cum cineva ar fi ridicat de pe umerii lui o maré povarä si o ar fi impärtit pe milioane de umeri.

(Va urma.)

EPISCOP. DEMETRIU RADU,

Veneratulul Cler si íubituluT popor credincios din diecesa greco-catolicá romána a Lugosuluí.

Dar si mánluire de la Dumnezeu si binecu- véntare archiereascn !

Sérbatorirea iubileului de 50 ani de la in- fiintarea canonicä a Diecesei Lugo?ului, multu- mitä Preabunului Dumnezeu, s’a petrecut in liniste si cu succes dintre cele mai imbucurátoare. Strälucirea si märirea festivitátilor nóstre iubi • lare au dovedit nunumai gradul frumósei des- | voltäri, la care a ajuns aceastä tinerä institutiune bisericeascä in timp asa de scurt, ci a pus in vederea de obste si puterea ei de viatä pänä intru atäta, in cät a dat garantä tuturora, cä sub ocro- tirea Provedintei divine, timpuri fara de numer croite sínt stäpänirei, sale.

Fost-au, da, mari si inältätoare aceste festivitäti sacre, ?i farmecul si entusiasmul lor, pornit de la Biserica Catedralä, s’a intins §i resfränt peste intreaga Diecesa, destepánd si intárind intru inimile preotilor §i credinciosilor nostri sentiménte alese de mängäiere de incu- rajare ?i de bärbätie pentru luptéte viitorului.

intru micä inima mea inse, sentimentele de felül acesta cu adevérat insotite si ameste- cate erau si sint cu o maré induiosare. Cu in- duiosarea §i durerea aceea, ce, de piaträ sä-ti fie inima, §i totusi o cuprinde si o scie ínmuia, cänd ajungi la punctui de a te despárti de frati iubiti, cu cári si binele §i réul impreunä ai avut a-1 gusta, spre a te depärta insotit de gándu. maré, cä sub räporturile legäturii de mai ináinte cu ei nici odatä nu te vei mai intilni.

Pe cum ve este deja cunoscut, toemai pe cänd ne aflam in préjma iubileului, iesise preagratiosul decret, dat in Viena la 10 Maiu 1903, prin care elementa suveranä a Maiestäti Sale gloriosului nostru Rege Apostolic Francisc Iosif I. m’a denumit si transferat de la ilustrul vostru Scaun episcopesc al Lugosului la Scaunul epis- copesc al märitei Diecese greco-catolice de Oradea- mare, devinit vacant prin trecerea la viata de veci a atät de binemerilatului Episcop Michail Pavel.

In urma acestei preinalte holäriri, la 19 Maiü, dupä chemarea E. Sale Nuntiuiui Apostolic din Viena, am depus in mänile sale profesiunea credintei catolice. lar la 27 Maiü am depus tot in Viena la picioarele Maiestätii Sale imperiale §i regale apostolice jurämintul de fidelitate pres- cris a se face in asemeneaocasiuni. In fine, Prea- fericitul nostru Pärinte Papa Leon Xlll. urmätorul Sfintului Petru si Vicarul D. N. Isus Christos pe pämint, in Consistoriul papal tinut la 25 Iunie, s’a indurat a deslega legätura sacrä ce am fost incheiat-o prin faptul consacrärii mele intru Episcop cu Diecesa Lugosului, a da intärire preagratioasei denumiri regesei, a me preconisa pentru acela-si Scaun episcopesc greco-catolic de Oradea-mare.

Astfel indeplinindu-se tőle actele acestea, a$a de insemnate pentru zilele vieti mele, si veditä fäcendu-se peste mine dispiinerei cea plinä de indurare a Provedintei durnnezeesci prin rnani- festarea hotäririlor mai marilor mei, ajuns-am, o, Prea iubitilor mei Fra^i si fii sufletesci, la momentul de a mé desparti de voi si de a-mislua remas bun de la voi.