Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-08-01 / 7. szám
REVISTA CATOLICÄ 103 Ultima poezie a Säntului Parinte Papa Leon XIII. Escelenta foaie romanä »La Voce della Veritá«, in 6 luliu au publicat urmätoarele: »Azi dimineatä Leon XIII au dictat neo- bositului séu secretar, Mons R. Angeli cä- teva versuri latiné, si au vorbit despre al- tele, mainainte compuse, si cári n’au fost date incä la luminä. Versurile, inspirate de evlavia Ponti- ficelui-Poet, si dictate secretarului seu, dupä o noapte färä somn, strälucesc in accente de evlavie adäncä, ca razele unui soare in apunerea sa triumfalä. Le däm aici in original, si adaugem o traducere liberä, dar tidelä in reprodu- cerea ideilor: NOCTURNA ingemiscentis animae meditatio. Fatalis ruit hora, LEO; jam tempus abire est, Pro meritisque viam carpere perpetuam. Quae te sors maneat ? caelum sperare iubebant, Largus contulerat quae tibi dona Deus. At summae, claves, immenso pondere munus Lot tibi gestam anno , haec meditari gemens: Qui namque in populis excelso praestat honore, Hei misero, poenas acrius inde luet. Haec inter trepida dulcis succurrit im.ago, Dulcior atque animo vox sonat aloquii: Quid te tanta premit formido f aevique peracti Quid seriem repetens, tristia corde foves ? Christus adest miserans : humili veniamque roganti Erratum, ah fidas! eluet omne tibi. Leo XIII. Suspinele sufletului, cänd sinite apro- pierea sfirsitului: »Se apropie oara fatalä: au sunat ceasul, o Leon! esti poftit, se päräsesti lo- cuinta pämenteanä, si se pleci cäträ loca- surile vesnice. »Si oare ce soarte te asteaptä? Cum iti inältai odinioarä ochii, plin de sperantä, cäträ Cei de sus, de unde alatea daruri alese ai primit! »In curs de multi ani ai purtat sarcina cheilor lui Petru, si acum te cuprind suspine, la gändul, cät de mare iti este responsabilitatea. »Pentru ca cel ce intre oameni la mai mare cinste este inältat, trebuie se-l cu- prindä fricá si cutrémur, cum va da samä judecätorului seu Preainalt, cänd il chiamä inaintea Sa. »Dar in momentele aceste de preocu- patiuni chinuitoare, Írni vine un cuget de dulce mängäiere, si imi sopteste cuvinte de incredere si curaj. »Pentru ce te cuprind fiori, imi spuse cu bländeatä, cänd pominesti de anii tei ce au trecut? pentru ce inlrä gändiri chinuitoare in suiletul teu? »lacä, dulcele Isus, cu milä priveste si ascultä ruga ta pentru ierläciune, si cu indurare te chiamä zicänd : vino cu incredere ! deslegat si iertat de toate pécatele I inträ intru bucuria mea« !
