Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)

1903-07-01 / 6. szám

REVISTA CATOLICA.

89

se fie cu atentiune la binele de obste.

, ) i

Prin urmare putem afirma cu tot dreptul, cä disparitiunea spiritului crestinesc din viata economica a poporélor, este una dintre causele adeverate ale stärilor anormale de astäz.

5. In sfirsit, sociaüzmul desfränat este causa principalä a stärilor anormale de astäz. Nu se poate nega, cä ivirea so- cialdemocratiei au inriurit in mod favo- rabil asupra situatiunei sociale si econo- mice, inlru cät au speriat statele si pre guvernanti, si i-au silit, se recunoascä, cél putin in parte, cä au urmat o cale gresitä in legislatiune. Tot prin ivirea so- cial-democratiei s’au deschis ochii multor persoane private, invétati si neinvétati. Aste inse numai in senz negativ. In par- tea pozitivä, social-democratia au influin- tat in mod fatal de trist, asupra situatiunei sociale si economice a popoarélor. Mainainte de toate, räpeste, seduce, multe talente, bűne de altfel si frumoase. cari s’ar fi pus in serviciul tendentelor nobile si folositoare, si asa räreste si släbeste

i 7 1 1 19 1

sirul celor ce ar fi chemati pentru promo- varea unei politice sociale sanétoase, si de toti cei buni dorite. Apoi, tntrand so- cial-democratii in legislatiuni, impedecä realizarea unor principii, si aplicarea unor rnesuri, cari ar contribui la imbunetätirea stärilor sociale si economice, si nu arare- ori le si sucede lucrarea aceasta destruc- tivä. Motivul adeverat al acestei tinute se aflä in principiul lor fundamental, adeca: résturnarea si distrugerea totalä a ordului social de astäz, ca pe ruinele ei se se zidea- scä de nou, societalea visatä de dinsii. Partidul lor scade si släbeste, dacä scade neindes- tulirea proletarilor, si de acea, social-de- mocratii consecventi si statornici, privesc cu ochi rei asupra unor reforme sociale salutare. In fine, social-democratii pro- pagä idei si doctrine, cari ingreuneazä si fac si mai nesuferitä situatiunea socialä

i i

si economicä a popoarélor, cum sunt: ire- ligiozitatea, pofta pläcerilor, despretuirea auctoritätilor constituite, etc.

10. Dezvoltarea stärilor anormale sociale si economice de astäz, se poate des- crie in scurte cuvinte in urmätoarele:

1. rädäcinile se reduc pänä la apos- tazia cea maré, sau decadenta religioasä din veacul 16-lea. Consecventa nemijlocitä a acéléi apostasie au fost, cä sciinta, in cea mai maré parte, s’au scos de sub influenta binefäcätoare a Bisericii, si numai decät au fost infectatä cü otrava ne- credintei. Cu revolutiunea francezä apoi, s’au tradus in practicä vederile cele nőné despre drept, societate, stat, si menirea, scopul statului. Liberalizmul este chiar cuprinsul acelor idei, cari au provocat revolutiunea francezä, si cári in Franta s’au fäcut populare prin scrisorile lui I. I. Rousseau. Leon XIII descrie pe scurt in urmätoarele cuvinte, dezvoltarea ideilor cári domineazä si astäz in cestiunea socialä- economicä a popoarélor: »Cum s’au esci- tat in veacul al 16-lea pornirea dureroasä si nesalutarä spre inovatiuni fortate, mai- nainte de toate s’au ivit confuziune si

i

disordine ín cestiunea religioasä; dupä aceasta apoi, in consecventä necesarä, au urmat degradarea filozofiei, din ce s’au näscut resturnarea Intregului ord social, a societätii civile. Aici se gäseste punctui de plecare al doctrinelor despre libertatea desfrenatä, ce s’au inventat si s’au proclamat in foc si sänge, si al cäror teze si principii de drept, mainainte necunoscute, se abat nu numai dela dreptul crestin, ci si dela cél natural, in multe privinte«.*)

2. Pe timpul pregätirei nemijlocite a revolutiunei franceze, cad si inceputurile sciintei economiei nationale. Nu se poate tägädui, cä economia poporalä au avut lipsä, pe acele vremuri, de o reformä si inoire fundamental, mai ales in ce privea organizarea brezlelor sau a corporatiu- nilor industriasilor, si a altor societäfi, clase de muncitori. Adam Smith in Englitera si Francois Guesnay in Franta, ca prin o in- telegere prestätoritä, au fost de acord asupra ideei de libertate deplinä a individului, in

*) Enciclica. >De civitatum constitutione Christiana.«