Revista Catolica, 1903 (5. évfolyam, 1-16. szám)
1903-07-01 / 6. szám
/ 86 RE VIST A CATOLICÁ. Ad Columnam Traianam Carmen. Eminus crescens velut arbor alta Arva quae vincit populata large Flebiles inter Latii rumas Ecce columna! Ecce longaevis veneranda saeclis Quam simul vidit peregrinus hospes Gaudio exultans patrio susurrat: Ulpia salve! Dulce tu nomen patriae remotae Orbis extremas canis usque ad oras, Cara tu longe patriae sacrata Surgis imago. Te Ulpius victor posuit tropaeum, Fata tu hinc vivis memorare nostra Gloriam servans celebrem parentum Corpore sancto. Daciae apparent lacrimosa bella, Hinc movet diras Agathirsus iras, Acriter Romae hinc properant manipli Caesare rege. Iam parant laeto scithico coruscae Ulpio claros aquilae triumphos, Iam nova ex bello generatur almae Lilia Romae. Quippe Traiano duce iam Qmritum Carpathi campos habitant Penates Atque Romanum patiuntur arva Dacica aratrum. Inde ad extremas orientis oras Crescit invicte soboles nepotum, Inde romoenae generosa gentis Nomina nostrae. Horrida exurgens subito procella Nos quidem saevis agitavit austris; Barbaram longos rabiem per annos Undique passi, Vivimus tandem tamen et valentes Strenue obstamus, nova, dum minaces Funera et clades meditantur hostes Tollere circum. Sive Romoeno dederit merenti Nobiles palmas moderator altus, Sive perfracti numero ruemus Pondere magno, Sospes aeterne maneas columna Inclyti Nervae generisque nostri Omnibus terrae populis latinum Praedices ortum. .~- - ritw----Hil debrandus Frollo. Cäträ Columna lui Trajan. latä columna! Cum sé’naltá ca un arbore in mijlo- cul cämpiilor locuinte de romani, si intre ruinele märete ale Latiului strabun. Fiul calätor, cänd vine la casa pärinteascä, vedin- du-o, o saluta cu patriotica bucurie, ca pre un monument, ce in cursui vécurilor au fost si este o dovadä venerabilä a originei sale. Tu mi- reamintesci aici légSnnl vietii mele si patria iubitä mi-o pui inaintea ochilor. Pre Tine te-au asedat aci invingetorul Trajan ca un trofeu, si sä vestesci lumei istoria noastrá, conservénd in sculpturile trupinei Tale märirea sträbunilor nostri. PrinTine sereamintesc resboaiele crunte din Dacia, ne spui, cum s’au infocat de mänie Agathyrsus si ne vestesci cum au präbit de aci legiunile nebiruite’sub stin- dardul marelui imperat. Si cu moartea Dacilor preparä triumfuri stralucite pentru falnicul vultur al Roméi, Si din acest rezboiu se nasce o nouä fiicä a bűnei maice Roma. Penatii Romei populeazä väile Carpatilor si lun- cile Daciei se despica sub ferul plugului roman. Din acesti strämosi au crescut fiica nebiruitä in plaiurile resaritene, dela Ei avem stralucitul nume al némului nostru: Romani. Vifor ingrozitor se desläntuesce si ne ameníntá viéta, si vécuri dearindul, suntem espusi la furia bar- barilor. Si träim, pentruca am invins tu eroism tote dus- mäniile, si pept de otel opunem tuturor celor ce ne amenintä cu moarte si perire. Speräm cu incredere laurii biruintei dela Cél de Sus si din virtutea ereditä dela strabuni, §» nu vom da nimenui pl&cerea de a se bucura de cáderea nostra. Si tu, Etem nevätämatä se remäi, o! Columnä alui Trajan, fise Vestesci tuturor popoarSlor pärnäntului ori- ginea latinä a natiunei nostre románé. Rucuresti, 1903. Ilildeiratid Frollo.
