Cseri Miklós, Füzes Endre (szerk.): Ház és ember, A Szabadtéri Néprajzi Múzeum évkönyve 11. (Szentendre, Szabadtéri Néprajzi Múzeum, 1997)

Román rezümé

instalafiile de încalzire, elementele de acoperis, tehnicile de zidire. Lînga desene a notât data construirii caselor, perioada transformärii si reconstruirii si motivul acestora. László VARGHA a ales ín asa fel cele 130 de clädiri (construcfii) mäsurate, ca sä poatä cuprinde pe o perioadä de un secol si jumätate istoricul arhitecturii populäre din cele patru puncte de cercetare (27 de case si 36 de clädiri gospodäresti). In acelas timp eu construcfiile sacrale (cinci biserici, simboluri pe mormînt) documenteazä vestigiile istoriei arhitecturii populäre médiévale si a epoch moderne. Virtutea metodei lui de cercetare constä în faptul cä a notât transformärile si reconstructhle, precum si noile obiecte construite în timpul culegerii. Deci în arhitecturä a aliat criteriile etnografïce, istorice si sociologice. Paralel eu mäsurärile a fäcut mai mult de 1200 de fotografii alb-negru. Fotografiile de dimensiunile 6x6, respetiv 9x12 cm documenteazä satele, sträzile, clädirile sacrale si comunale. Marea lor majoritate, conform scopului cercetärii, se refera la clädirile gospodäriilor täränesti. Sînt de neînlocuit de valoroase fotografiile fäcute la luminä naturalä ale interioarelor de clädiri. Nivelul fotografiilor lui László VARGHA se caracterizeazä prin documentare preeizä, prin sensibilitate fatä de cele mai mici detalii, cea ce este caracteristic si metodei lui de culegere si cercetare. László VARGHA în 1945 nu §i-a mai predat matériáiul în curs de prelucrare si reculegere la Institutul de Stiintä Transi lvänean. Astfel acest material eu lipsä de doua caiete a rämas în colectia lui personalä. în anul 1962 László VARGHA a pregätit o documentant mosträ pe baza cäreia cäuta editor pentru cartea sa intitulatä Arhitecturä popularä din Valea Borsei (Borsa völgyének népi építészete). Din corespondent lui referitoare la aceastä investigate stim cä împreuna eu arhitectul si etnograful bucurestean H. H. STAHL planifica cercetäri si o cälätorie de studiu. Acest plan de pubücafie a ajuns si la Comitetul Etnografic al Academiei de Stiinte Maghiare, la Directorul Redacfional si la Editura Academicä. Din sumarul temei publicafiei reiese pretenfia monograficä, prezentarea prin metodä induetivä, conceperea si interpretarea arhitecturii populäre în complexitatea ei istorico-culturalä. A planificat ca introducere prezentarea datelor geografice, istorice, statistice si etnice, dupa care ar fi urmat expuneri de principii si metodice. In partea a doua ar fi urmat examinarea detailatä a factorilor istorici si economici, avînd în prim plan formarea structurii asezärilor. Acesta ar fi fost urmat de descrierea arhitecturii celor patru sate, prezentarea textualä: aranjamentul parcelei, tipuri de clädiri, aranjamentul dupa plánul de bazä, materiale de construcUi ci stucturile de clädiri dupä modele si rezolväri estetice. Matériáiul complet de arhitecturä $i fotografii ar fi fost publicat în partea a treia. In partea a patra în sumar apäreau: aprecierea, formarea istoricä, tipuri, variante, înoiri, diferen(e si caracteristici etnice. Cartea ar fi fost întregita eu note, bibliografie, listä de cuvinte în trei limbi (maghiarä, romána, germanä) çi listä de obiecte si localitäti. Autorii volumului prezent sunt etnografi, muzeologi ai Muzeului Etnografic în Aer Liber din Szentendre (Szabadtéri Néprajzi Múzeum), îngrijitori ai mostenirii spirituálé a lui VARGHA. Györgyi H. CSUKÁS si Péter KECSKÉS au seris, respectiv publica acest material de arhitecturä popularä important sj din punctul de vederé al cercetärii din bazinul Carpatic, dupä criteriile monografiei istorico-etnografice si a publicafiilor-surse. In primul capitol fac sumarul datelor istoriei cercetärilor. In partea a doua prezintä pe baza cercetärilor istorice-arhivale personale istoria socialä, economicä si eclesiasticä a celor patru sate, cea ce dä cadrul la însumarea arhitecturii populäre, tema capitolului trei. Aici sínt prezentate unitäfi coerente cum ar fi: asezarea, parcela si curtea, materiale de construeüi si strueturile clädirilor, planul locuin^ei, instalaUile de încalzire si de îndepärtare a fumului, mobilierul §i clädirile gospodäresti. AI patrulea §i cel mai lung capitol constituie publicarea datelor adunate între anii 1941-1943. Astfel in ordinea satelor (Chidea, Badeçti, Ciumafaia, Borsa) sínt prezentate descrierile clädirilor, plansele arhitecturale si fotografiile. Rezumatul este urmat de o anexä, constituitä din noti^ele fäcute de István MÉRI în 1942 despre säpäturile arheologice din Chidea si fotografiile fäcute de autorii volumului în 1996, pentru a ilustra schimbärile de atunci în arhitecturä popularä. Aceastä carte apare ca volumul al doilea al Analelor Muzeului Etnografic în Aer Liber din Szentendre (Szabadtéri Néprajzi Múzeum), intitulât Casa si Omul (Ház és Ember), iar ín acelasi timp constituie primul volum al seriéi publicatiilorsurse purtând titlul Colecüe de arhitecturä popularä maghiarä (Magyar Népi Építészeti Gyűjtemény) care vor prezenta lucrärile lui VARGHA.