Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)
CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA
Transylvanicarum, ínceputa ín 1911; Fontes rerum Hungaricarum, ín 1915 — ar fi dórit ca Clujul sä devinä din nou centrul editärii maghiare a izvoarelor din Transilvania. Din cele opt volume publícate, insä, numai volumul IV, apärut în 1914, în prima serie, contine diplome médiévale referitoare la Transilvania si la relatiile ei cu cele douä voievodate românesti — Veress însusi considerând cä domeniul säu principal de cercetare este cumpäna veacurilor XVI —XVII. Experimentului lui Veress i-a pus capät schimbarea de imperiu intervenità în 1918. Pentru un timp imprevizibil, singurul centru al editärii maghiare de izvoare a rämas Budapesta. Cele arätate mai sus cu privire la situatia care s-a créât în cercetarea maghiarâ sunt confírmate în întregime de Diplomatarul Bánffy (Oklevéltár a Tomaj nemzetségbeli Losonczi Bánffy család történetéhez. I-—II. Bp. 1908—1928) publicat de Varjú Elemér (1873—1944) si Iványi Béla (1878—1964). §i aceasta este o publicarte exigentä, moderna, dar a fost realizatä ín afara Transilvaniei, a apärut ín capitala ungarä, iar editorii ei erau specialisti din Ungaria, ca urmare fireascä a cercetârii istorice maghiare, devenitä unitarä. Pana la sfírsitul secolului trecut s-a incetätenit definitiv ín cercetarea maghiarâ si säseascä si a devenit un gen independent publicarea de izvoare în regeste (extrase/ rezúmate). Publicatiile transilvane elaborate cu aceastä metodä excelent aplicabilä în investigarea surselor diplomatice médiévale sunt si astäzi instrumente auxiliare indispensabile în cercetäri. Ne referim la lucrarea lui Szabó Károly despre matériáiul medieval al Arhivei Muzeului Nacional Ardelean (Az Erdélyi Múzeum eredeti okleveleinek kivonata, 1232— 1540. Bp. 1889—1890. Extras din TTár) si la cele ale lui Beke Antal (1838—1913), întocmite dupä diplómele Capitlului Transilvaniei si ale Conventului din Cluj-Mänästur, diplome rämase în Transilvania (Az erdélyi káptalan levéltára Gyulafehérvárt. Bp. 1889—1895. —A kolozsmonostori konvent levéltára. Bp. 1896—1898. Ambele extrase din TTár). La fel, Albert Berger (1864—1936) ne-a dat informatii utile, sub forrná de regeste, despre arhiva orasului Bistrita (Urkunden-Regesten aus dem alten Bistritzer Archive, 1203—1526. Bistritz 1893—1895. Extras. Editie nouä: I— II. Köln—Wien 1986). O lucrare meritorie de acest fei este si cea a lui Magyari Károly (1839—1918), publicarte din arhiva comitatului Alba (Regesták Alsófehér vármegye levéltárából. TTár 1907). PUBLICATII ROMÂNESTI DE IZVOARE De asemenea, pe tágasul initierilor vieneze §i tot ín afara Transilvaniei s-a ínfaptuit apropierea deplinä a istoriografíei românesti la índatorirea de publicare a izvoarelor diplomatice din Transilvania. Eudoxiu Hurmuzaki (1812—1874), originar din Bucovina, ín timpul studiilor la Viena, începând cu anul 1846 a adunat izvoare din arhivele centrale ale metropolei imperiale, documente pentru istoria poporului román, si din 1852 se sträduia sä alcätuiascä un monumental diplomatar national. Planul nu i s-a realizat decât în anul 1887, la Bucuresti, cu sprijinul Academiei Romane, deci numai dupä moartea sa. Seria de editii, purtând numele initiatorului ei, era destinatä sä devinä documentarul central istoric al románilor din diverse state si s-a concentrât ín special asupra izvoarelor din secolele XVI—XIX.
