Jakó Zsigmond: Erdélyi okmánytár I. (1023-1300) (Magyar Országos Levéltár kiadványai, II. Forráskiadványok 26. Budapest, 1997)

CERCETAREA IZVORAELOR MEDIEVALE DIPLOMATICE ÎN TRANSILVANIA

tare a lui Hermányi Dienes József (1699—1763). Ei doi însà s-au interesat mai mult de relieve literare si în spécial de monumente de limba materna, dar este cunoscut faptul cà Dienes a cules copii si dupa diplómele arhivei Capitlului. Bogata sa colectie, numârând 158 de volume, a fost preluatà de o rudà a sa, Benkő József (1740—1814), animât de ideea îmbogâtirii ei în continuare, deja de interes istoric. Colectia aceasta, adàugità cu copia multor diplome médiévale, a ajuns în posesia bibliotecii Colegiului Bethlen din Aiud si a fost nimicità, aproape total, împreunà cu biblioteca, în timpul incendierii orasului, în ianuarie 1849. Independent de cercul amintit, s-a format colectia baronului Szilágyi Sámuel ("f" 1771 ), mai întîi agent aulic protestant la Viena, apoi asesor la Tabula Regala din Transilvania. Culegerea izvoarelor a început-o în jurul anului 1738, dupa toate semnele la unele îndemnuri vieneze. Acestor îndemnuri le poate fi atribuitâ si propunerea sa din 1740 cu privire la înfïintarea unei societâti maghiare a savantilor. Textele de diplome médiévale din colectia sa le-a procurât mai cu seamâ din arhive din Ungaria si prin colectionari de acolo, printre care mijlocitorul lui era Dobai Székely Sámuel (1704—1779). Colectia, care initial continea cel putin 36 volume in-folio, dupa moartea sa — neavând urmas — a fost mostenitâ de prietenul sâu, contele Székely Ádám (fi 789), care, probabil, îmbogâtit-o si el; dupa moarte, colectia a revenit bibliotecii Colegiului Reformat din Cluj. Din colectie astázi se gásesc 15 volume in-folio la Arhivele Statului din Cluj. In aceste volume, 503 texte dinainte de Mohács s-au transmis cercetàtorilor de mai târziu, dintre care Kemény József — este lucru dovedit — a preluat unele pentru al sâu Diplomatarium. ACTI VITATE A LUI CORNIDES DÁNIEL Interesül lui Cornides Dániel (1732—1787) — spre deosebire de alti i — s-a îndreptat în mod explicit catre diplómele médiévale. Colectia de copii alcâtuità de el este indispensabilâ si azi, reprezentînd o performantà marcantâ a cercetârii maghiare transilvane din secolul al XVIII-lea. Cornides a venit în Transilvania în 1761, din Tara de Sus a Ungariei, devenind preceptor al familiei Wesselényi, iar din anul 1766, fiind secretarul contelui Teleki József (1738—1796) — custode al Coroanei, a trait la Cluj, Jibou, Sibiu si Ghernesig (Gornesti). Din Transilvania a plecat în anul 1784, când a fost numit profesor al diplomaticii si heraldicii la Universitatea din Pesta. Relatiile sale în Ungaria si Transilvania i-au înlesnit sa se angajeze la alcàtuirea diplomatarului întregului regat medieval. Avea legáturi de colaborare si chiar amicale cu cei mai însemnati istorici si colectionari ai vremii. Cu toti cei care puteau fi de ajutor în realizarea obiectivului propus. Printre áltele, faptul e dovedit de corespondenta sa întretinutâ cu Batthyány Ignác (1741—1798), Martin Felmer (1720—1761), Horányi Elek (1736—1809), Pray György, Dobai Székely Sámuel. Insotindu-1 pe Teleki József, de mai multe ori si timp îndelungat s-a gâsit la Pesta si Viena. în primul oras se afla în anturajul profesorilor universitari, iar ín metropola imperialá —ín cercul lui Adam Kollár (1718—1782) si Maximilián Hell (1720—1792), precum si ín societatea altor personalitàti savante ale Curtii. Avea relatii deosebit de strânse cu reprezentantii vietii spirituálé a sasilor. Multumitá acestor legáturi a reuçit el sa