Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
le poliţiei din 1850-1854, precum şi dosarele penale ale judecătoriilor de ocol.42 în anul 1895, vicecomitele a înaintat ministerului o adresă prin care a înştiinţat forul său superior privitoare la o nouă selecţionare a documentelor. în această adresă vicecomitele a făcut referire la distrugerea aproape totală în anul 1880 a documentelor Chioarului create în perioada 1850-1860.43 Noua selecţionare a fost motivată cu lipsa spaţiului de depozitare, însă s-a subliniat că, pe parcursul lucrărilor s-a acordat o atenţie deosebită în vederea protejării „documentelor cu valoare istorică şi a celor referitoare la situaţia persoanelor fizice.” Nu s-au distrus acele documente, care au fost reţinute de către secretariatul de stat în urma analizării procesului-verbal de selecţionare şi inventarului documentelor propuse a fi eliminate.44 La 12 septembrie 1898 noul arhivar, Bertalan Bilkei Gorzó a înaintat comitatului o nouă evidenţă a documentelor nefolositoare. Diurnistul Arhivei, Mihály Kovács, cel care de la 1 iulie 1899 a participat la activităţile de prelucrare a documentelor, în adresa sa înaintată vicecomitelui a menţionat că pe parcursul ordonării documentelor prăfuite nici deţinuţii, nici haiducii nu l-au ajutat şi că „un costum de haine am distrus complet”. Diurnistul a lucrat cu arhivarul Gorzó şi peste programul de lucru şi a solicitat o răsplată în valoare de 40 de coroane.45 După încheierea lucrărilor de ordonare şi selecţionare, situaţia Arhivei s-a schimbat. Au fost asigurate condiţiile corespunzătoare pentru păstrarea şi conservarea documentelor şi arhivarul Gorzó a luat măsuri şi în privinţa gestionării profesionale a documentelor. Antal Komáromy a constatat că documentele au fost păstrate în dulapuri cu sertare acoperite cu vopsea albă, închise, aşezate într-o sală mare, spaţioasă, luminoasă, uscată, asigurată cu mijloace de prevenirea efracţiilor şi apărată împotriva incendiilor. Aici a fost păstrat aproape întregul material al „arhivei istorice” şi separat, în alte dulapuri, dosarele succesorale şi ale proceselor, respectiv documentele referitoare la vechea nobilime din Sătmar şi Chioar. Accesul la sala mare şi la bibliotecă, în care în această perioadă erau păstrate 4426 de volume, a fost asigurat direct din biroul arhivarului, în bibliotecă s-a găsit loc pentru o ladă de fier în care au fost păstrate 67 de diplome originale de înnobilare cu blazon şi copii după diplome din perioada dinastiei arpadiene, dintre care merită amintită, printre altele, transcrierea autentică a scrisorii de donaţie a familiei Kölcsey din anul 1344 şi donaţiile lui Gabriel Báthori, respectiv Gheorghe Rákóczi I., precum şi matricele sigilare ale localităţilor Ecsed şi Gyarmat din 1608. „în ceea ce priveşte valoarea ştiinţifică şi istorică a arhivei menţionez, în general - pentru că în detalii nu pot să intru, că timp de trei secole şi jumătate, de la atacurile lui Bocskay, Bethlen şi ale Rákóczienilor, până la depunerea armelor în faţa trupelor imperiale la Moftin şi capitularea de la Siria, abia sunt evenimente majore de importanţă naţională nereflectate în documentele păstrate în Arhivă. Aceste memorii scrise - uneori glorioase, mai des dureroase şi triste, pentru mine ridică arhiva la nivelul unor temple, în care focul tradiţiilor familiare şi naţionale arde, ca al altarelor sacre.” - scria Komáromy la începutul secolului 20.46 După tratatul de pace de la Trianon oraşul Cărei, astfel şi arhiva păstrată la casa comitatului, au rămas în afara graniţelor. După lucrări ce au durat timp de mai bine de două decenii, în anul 1921 Bertalan Gorzó a predat prefecturii române următoarele documente: acte create în secolele 16-20, protocoale de şedinţă ale adunării generale, acte ale scaunului de judecată comitatens din secolele 16-19, documente referitoare la insurecţia nobiliară din primele decenii ale secolului al 19-lea, rapoartele deputatului Ferenc Kölcsey, regulamente şi evidenţe ale unor reuniuni. Despre ceea ce s-a întâmplat mai târziu cu Arhiva, arhivarul principal 42 FögleinAntal: Avármegyei levéltárak a XIX. század első felében (Arhivele comitatense la prima jumătate a secolului al XlX-lea). Levéltári Közlemények, 31. 1960. 175-204. http://library.hungaricana.hu/hu/view/LeveltariKozlemenyek_31/?pg=194&layout=s” Accesat la: 12.12.2015. 43 ANU AJSzSzB IV B. 757. 6. d. I. 583/1896. 44 Părerea arhivarului József Horváth a fost aceea că în încăperile neîncălzite nu se poate lucra decât din primăvară până în toamnă, astfel că lucrările au fost începute în iunie 1896. Pe lângă József Hegedűs, au fost numiţi ca membri în comisia de selecţionare: fostul procuror regal, Mihály Zanathy senior şi moşierul av. Antal Szabó, consilierul juridic al Băncii Populare de Autoajutorare, „trecutul lor în cadrul societăţii reprezentând garanţii pentru comitat ca să predea comorile preţioase ale comitatului in vederea selecţionării în mâinile sus numiţilor, cunoscători ai obiectelor actelor”. Din cauza altor preocupări, aceştia nu s-au implicat în lucrări, selecţionarea până la urmă a fost efectuată de Hegedűs, cu concursul scribului comitatens István Filep. 45 ANU AJSzSzB IV B. 757. 6. d. I. 583/1896. 46 Tóth, Róbert: Komáromy András feljegyzései a vármegyei levéltárak helyzetéről (1914-1916) FögleinAntal kései másolataiban és kiegészítésével. II. közlemény. Szatmár vármegye. (însemnările lui Komáromy András referitoare la situaţia arhivelor comitatense [1914-1918] în copiile târzii şi cu completările lui FögleinAntal. Publicaţia II. Comitatul Sătmar) Levéltári Szemle, 1983. nr. 1-3. 173. 276
