Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
Nr. fond Parte ________str 258. 260. U.p. Denumirea şi conţinutul fondului/colecfiei/părţii Ani extremi m.l. structurale TRIBUNALUL PENAL AL COMITATULUI BIHOR 1861-1867 1,32 Tribunalele comitatense penale au fost reînfiinţate în baza regulamentelor de judecată provizorii din 1861. Membrii tribunalelor penale au fost aleşi de către adunarea generală comitatensă, preşedintele fiind locţiitorul vicecomitelui. în baza legii nr. XXXI din 1871, tribunalele comitatense penale au fost desfiinţate. Pe parcursul lucrărilor de selecţionare din 1908, documentele păstrate au primit noi numere seriale, pentru perioada 1861-1867 în mod continuu, nerespectând însă de multe ori ordinea cronologică. Documentele s-au păstrat cu lipsuri. In lipsa instrumentelor de evidenţă, documentele pot fi cercetate cu verificarea fiecărei u.a. în parte. 1—11. Documente 1861-1867 NOTARUL PUBLIC C.C. ANTAL GOROVE (ORADEA) 1859-1860 0,03 GOROVE ANTAL CS. KIR. KÖZJEGYZŐ (NAGYVÁRAD) IRATAI în perioada neoabsolutistă, din partea puterii centrale a existat o tendinţă de marginalizare a funcţiei bisericilor ca şi loc de adeverire, voinţă care pentru o scurtă perioadă a înregistrat succese. Instituţia notarului public introdusă în Austria în 1855, în anul 1858 a fost înfiinţată cu modificări şi în Ungaria, şi din acest moment a crescut şi în Ungaria importanţa notarilor publici cezaro-crăieşti. Notarii publici, numiţi pe aria de competenţă a tribunalelor cezaro-crăieşti, şi-au desfăşurat activitatea până la restabilirea justiţiei autoguvernărilor comitatense, în anul 1861, în baza regulamentelor de judecată provizorii au fost reînfiinţate vechile locuri de adeverire şi atribuţiile notarilor publici au intrat din nou în competenţa bisericii. Documentele însă nu au ajuns la locurile de adeverire, au rămas în păstrarea tribunalelor comitatense. Activitatea locurilor de adeverire a încetat definitiv după reconcilierea austro-ungară, după adoptarea legii nr. XXXV din 1874 referitoare la instituţia notarilor publici. Legea a prevăzut autentificarea tuturor documentelor strict de către notarul public care a desfăşurat activitatea în aria de competenţă a tribunalului. Evidenţa documentelor create de notarii publici, conform sistemului de registratură din perioadă, a fost ţinută în baza numerelor de înregistrare. înregistrarea documentelor create de Antal Gorove a început în anul 1859 şi a fost continuată fără întrerupere şi în 1860, până la retragerea mandatului său. Documentele simt păstrate în ordinea numerelor de înregistrare, începând cu 1859 şi continuat neîntrerupt în 1860. Documentele pot fi cercetate cu verificarea fiecărei u.a. în parte. 1. Acte 1859-1860. 217
