Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
IV. AUTORITĂŢILE COMITATENSE, ORAŞELE LIBERE REGEŞTI ŞI ORAŞELE CU DREPT DE MUNICIPIU A. Epoca feudală Nr. fond U.p. Parte _____ str._______ Denumirea şi conţinutul fondului/colecţiei/părţii Ani extremi structurale 1. ADUNAREA GENERALĂ A COMUNITĂŢII NOBILIARE 1622-1848 DIN COMITATUL BIHOR (-1871) BIHAR VÁRMEGYE NEMESI KÖZGYŰLÉSÉNEK IRA TAI începuturile întrunirii adunării gererale a comunităţii nobiliare nu coincide cu perioada formării acesteia ca organizaţie comitatensă. Organizaţia comitatensă s-a format în secolul al 13-lea, datorită faptului că populaţia nobiliară a unui teritoriu, în vederea rezolvării chestiunilor de natură juridică, au ales 4 juzi, care au gestionat problemele, alături de corniţele suprem. După bătălia de la Mohács - în perioada domniei Habsburgilor, care nu au trăit în ţară - sistemul autoguvernării a primit un nou impuls. Şedinţele adunării generale au fost ţinute periodic şi au fost înfiinţate organele justiţiei comitatense, scaunele de judecată şi tribunalele. Adunarea generală a avut rol din ce în ce mai important. în faţa sa au ajuns problemele persoanelor fizice şi juridice, ale comunelor, moşierilor, nobilimii mici şi cetăţenilor târgurilor. Până la mijlocul secolului al 18-lea s-a cristalizat ideea că principala atribuţie a adunării generale este dezbaterea documentelor intrate. Din a doua jumătate a secolului s-a schimbat ordinea, în sensul că prima dată au fost prezentate ordonanţele organelor guvernamentale şi după dezbaterea acestora s-a ocupat adunarea cu problemele persoanelor fizice sau ale instituţiilor publice. Operaţiunea arhivistică de ordonare a documentelor a fost realizată în linii mari în conformitate cu problemele dezbătute. Prima dată contemporanii au creat o serie cuprinzând protocoalele cu procese-verbale ale şedinţelor, iar conceptele acestora au fost gestionate separat de registre. Datorită multitudinii problemelor la care se referă actele, precum şi a complexităţii pe parcursul operaţiunii de ordonare, începând cu 1845 s-a schimbat sistemul de ordonare a documentelor. Nu au mai fost create unităţi arhivistice cuprinzând documente ordonate pe probleme, ci anual acestea au primit număr de înregistrare începând cu nr. 1. Limba documentelor aproximativ până la anul 1830 a fost latină, ulterior maghiară, cererile înaintate către comitat, cu excepţia cererilor, petiţiilor comunelor, în limba maghiară. md. 128,65 160
