Á. Varga László (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 17. Arhivele Comitatelor Bichiş, Bihor, Cenad, Sătmar, Arhivele Districtului Chioar si Fonduri Arhivistice Păstrate în Alte Arhive din Ungaria. Repertoriu (Bukarest-Budapest, 2017)
Tartalom
finalizat lucrările de ordonare a documentelor create înainte de angajarea sa în arhivă, însă documentele mai recente nu le-a mai putut prelucra conform principiilor sale. în urma ordonanţelor împăratului Iosif al 11-lea, întreaga administraţie comitatensă a suferit modificări, astfel documentele create în perioada 1786- 1790 nu au fost prelucrate conform sistemului lui Viser. în 1785, printr-o dispoziţie împăratul Iosif al II-lea a reglementat modul de înregistrare a documentelor şi legarea protocoalelor. Acea decizie din 1789, care prevedea separarea actelor juridice şi politice, a simplificat şi lucrările de ordonare. Nu a fost aplicată acea dispoziţie care prevedea înregistrarea separată a cererilor şi petiţiilor în registre jurnal. După 1790, activitatea lui Viser a fost continuată de către Márton Lányi. în ceea ce priveşte ordonarea documentelor, cu puţine modificări a lucrat după sistemul lui Viser. Schimbarea mai vizibilă în munca sa a fost aceea că nu a mai creat serii separate cuprinzând documente ordonate pe probleme şi documente referitoare la chestiuni de personal şi a redus şi numărul grupurilor de documente ordonate tematic, structură ce a rămas neschimbată până la 1829. Activitatea lui Lányi se remarcă prin întocmirea sistematică a diferitelor registre de evidenţă. Au fost înregistrate actele politice din perioada lui Iosif al II-lea, cca. 4000 de documente juridice din perioada 1786-1790, dar Lányi s-a ocupat şi cu ordonarea documentelor create în timpul domniei lui Iosif al II-lea. Un nou sistem de gestionare a documentelor a fost introdus de către Mihály Jakab. Sistemul său după numerele de bază a evidenţiat clar categoriile de documente ordonate pe probleme, după obiectul lor. A creat opt tematici majore şi după o experienţă de cinci ani, a mai împărţit cele opt tematici în 26 de probleme. Acest sistem de ordonare a rămas în folosinţă până la 1845. Mulţimea grupurilor tematice şi probabil complexitatea sistemului în practică a adus schimbări radicale în anul 1845: s-au renunţat la orice grupare tematică şi documentele au primit număr de înregistrare începând cu nr. 1 în fiecare an. După această schimbare, fascicolele nu au mai avut nici o importanţă, în ceea ce priveşte conţinutul lor.22 Din cele menţionate mai sus reiese că arhiviştii, pe lângă soluţionarea restanţelor moştenite şi a problemelor curente au contribuit şi la îmbunătăţirea evidenţelor, din iniţiative proprii. Arhiva, făcând parte integrantă din aparatul administrativ comitatens, a fost supravegheată şi îndrumată de către adunarea generală, respectiv vicecomitele comitatului. Consiliul Locumtenenţial a urmărit în continuare situaţia arhivei. în cazul în care au observat probleme, au solicitat raportarea acestora şi sancţionarea arhivarilor în cazuri justificate. în schimb, întârzierile de lucrări au fost considerate de către adunarea comitatului ca efect al restanţelor din anii anteriori şi nu a fost sancţionat arhivarul. Astfel, în realitate adunarea generală a comitatului a condus arhiva. Era o particularitate a Comitatului Bihor iniţiativa vicecomitelui, prin care a solicitat şi a primit din partea moşierilor din comitat surse financiare în scopul prelucrării documentelor neordonate, cu concursul forţelor de muncă externe. Epoca reformelor a adus schimbări şi în lumea mai izolată a arhivelor: limba latină treptat a pierdut teren şi adunarea generală a Comitatului Bihor a hotărât ca arhiva să-şi continue activitatea în scris în limba maghiară. După reprimarea revoluţiei din 1848-1849, în anul 1852 absolutismul austriac a scos arhivele de sub conducerea autorităţilor politice a comitatului şi le-a pus sub tutela tribunalelor comitatense înfiinţate în reşedinţele comitatelor. Această reorganizare structurală a fost în concordanţă cu conceptele politice ale Vienei. Conform raportului arhivarului, chiar şi gestionarea documentelor create după 1688 a solicitat timp enorm de mult din partea arhivarilor, la care s-a mai adăugat satisfacerea zilnică a nevoilor „nenumăraţilor funcţionari superiori şi secundari, precum şi a populaţiei acestei comitat imens". Din raport reiese clar faptul că arhivarul s-a preocupat foarte puţin cu lucrările de specialitate, cu ordonare şi inventariere, datorită faptului că în majoritatea timpului de serviciu s-a ocupat cu identificarea, eliberarea documentelor şi întocmirea rapoartelor oficiale.23 Cu ordonarea documentelor s-au ocupat asistenţii săi. Paragraful nr. 67 al legii XXI din 1886 prevedea că arhivarul principal face parte din categoria funcţionarilor superiori ai comitatului. Această prevedere a avut efecte pozitive, ridicând prestigiul şi majorând salariul arhivarului, dar şi negative din punct de vedere profesional deoarece, pe de o parte în ceea mai mare parte a timpului de serviciu arhivarul a efectuat în continuare o muncă specifică aparatului administrativ, pe de 22 A helytörténetírás levéltári forrásai I. 1848-ig. (Izvoarele arhivistice ale istoriei locale) Redactat de Komoróczy, György. In: Hajdú- Bihar Megyei Levéltár Közleményei 3. Debreţin, 1972. 3-39. 23 La sfârşitul anului 1850, personalul Arhivelor Comitatului Bihor a fost compus dintr-un arhivar, doi registratori zilieri şi un copist. Cu subordonarea arhivei comitatul a urmărit şi o reducere de personal. ANU AJHB IV. B: 262. 1. Concept din jurul anului 1845. 147
