Pál-Antal Sándor (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 12. Judeţul Mureş (Bukarest - Budapest, 2014)
Tartalom
orăşenesc, actele de constatare a unor infracţiuni de mică importanţă (contravenţii) etc.20 Deşi selecţionarea a fost supravegheată, au fost înlăturate atunci din fond şi documente de valoare. O bună parte a acestora însă a fost recuperată de renumitul istoric şi arhivist clujean, Lajos Kelemen şi depuse în arhiva Societăţii Muzeului Ardelean şi care se află azi la SJAN Cluj. Arhiva Primăriei Târgu Mureş a fost preluată în mai multe tranşe. Intre anii 1956-1963 au fost preluate (şi ţinute o perioadă la creator) documentele dintre anii 1470-1944, care au fost ordonate pe compartimente şi în parte pe serii, iar în cadrul seriilor cronologic. Cele fără instrumente contemporane de evidenţă au fost inventariate. Cu ocazia ordonării arhivei din perioada 1901-1944 s-a efectuat şi selecţionarea documentelor din anii 1901—1940. Mai târziu, în anul 1978 s-a preluat şi arhiva din anii 1945—1968. Cu privire la o serie de fonduri care fac obiectul prezentării se remarcă faptul că în multe cazuri avem de a face cu fragmente de arhivă, mai ales în cazul primăriilor comunale şi ale parohiilor. Cauzele lipsurilor le cunoaştem doar în parte. Unele pierderi au fost cauzate, probabil, de catastrofe naturale, ori de condiţii de păstrare necorespunzătoare, despre care nu s-au păstrat menţionări. Dar avem şi cazuri în care pe baza urmelor păstrate pe documente putem afla cauza deteriorărilor şi a distrugerilor. Un astfel de exemplu este cazul actelor anterioare anului 1918 ale Prefecturii Târnava Mare. Această arhivă, după cum am menţionat mai sus, iniţial a fost păstrată timp îndelungat în beciurile foarte umede ale prefecturii, iar mai târziu a fost mutată într-unul dintre bastioanele cetăţii Sighişoarei, loc deosebit de uscat. Aici actele afectate de umezeală (aproximativ 25 m. 1.) după uscare au devenit friabile. La o simplă mutare ori îndoire se sfărâmă în bucăţi. Cauza principală a pierderilor arhivelor de prefecturi, de preturi, de primării orăşeneşti şi ale instituţiilor judecătoreşti este selecţionarea masivă a actelor începând din anii 1880. Deoarece, potrivit principiilor de selecţionare de atunci, au fost păstrate mai mult documentele doveditoare ale proprietăţii şi ale altor drepturi, au fost eliminate o serie de documente care azi sunt considerate izvoare importante pentru cercetările istorice, în perioada susmenţionată au fost selecţionate cca. 80% din totalul arhivelor din perioada neoabsolutistă din anii 1849-1861, dar şi o bună parte a arhivelor judeţene, preturiale şi judecătoreşti anterioare anului 1925, de pe teritoriul actualului judeţ Mureş. Arhivele comunale anterioare anului 1945 au devenit victimele exceselor stângismului comunist din anii 1948-1953. Noii conducători ai sfaturilor populare comunale, proveniţi din rândul muncitorilor comunişti au distrus arhivele comunale considerate resturi burgheze, de regulă prin ardere. Au fost păstrate doar registrele de stare civilă, registrele cadastrale şi foile de proprietate, şi în parte registrele de procese verbale ale consiliilor comunale. în multe sate nu s-au păstrat nici acestea. De aceea sunt aşa de sărace în documente arhivele comunale, anterioare anului 1945. Şi actele şcolilor primare sunt cu lipsuri. Pentru perioada anterioară anului 1918 s-au păstrat la acestea doar cataloagele de prezenţă şi promovare, folosite şi ca registre matricole. Lipsurile de documente însă, în afara şcolilor de stat, pot fi completate cu actele parohiilor susţinătoare de şcoli, unde se găsesc o serie de informaţii cu referire la învăţământul primar. Majoritatea fondurilor parohiale sunt fragmente. Aceste fragmente de fonduri au ajuns în depozitele Arhivelor Naţionale în baza prevederilor decretului 472/1971 modificat în anul 1974, potrivit cărora documentele cu valoare documentar-istorică, fără caracter cultic trebuiau depuse la unităţile Arhivelor Statului. Ca urmare în această lucrare sunt prezentate 344 fonduri eclesiastice - protopopeşti şi parohiale - dintre care 97 ortodoxe, 75 greco-catolice, 126 reformate, 24 unitariene, 18 lutherane şi 2 romano - catolice şi 2 mănăstiri franciscane. Actele preluate cu această ocazie de la instituţiile bisericeşti sunt în majoritatea cazurilor acte şcolare, excepţie făcând parohiile ortodoxe şi cele greco-catolice. Parohiile ortodoxe care deţineau şi actele parohiilor greco-catolice desfiinţate în 1948, le-au predat pe acestea - de regulă - în întregime. Din acest motiv fondurile parohiale greco-catolice şi ortodoxe sunt mult mai bogate în acte decât cele reformate, unitariene, ori evangelice c. a. 20 Ibidem, p. 109. 15
