Pál-Antal Sándor (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 12. Judeţul Mureş (Bukarest - Budapest, 2014)
Tartalom
o evaluare recentă, circa 60% din volumul documentelor aparţinând Fondului Arhivistic Naţional se află dispersate la creatori şi deţinători. Legea arhivelor din 1996 marchează tranziţia către o societate democratică, fiind menită nu atât unei necesare reformări a domeniului, cât reaşezării unei ordini într-o perioadă de contestări primejdioase ale legislaţiei din „vechiul regim”. Ea păstrează în cea mai mare parte achiziţiile epocii precedente şi recunoaşte dreptul de proprietate al persoanelor fizice asupra arhivelor proprii, dreptul de vânzare-cumpărare, dreptul de preempţiune al statului etc. Denumirea instituţiei statului devine „Arhivele Naţionale” în acord cu Fondul Arhivistic Naţional, iar filialele judeţene devin direcţii judeţene (reduse în 2009-2011 la rang de servicii şi birouri judeţene). Legea, cu modificările ei ulterioare, n-a putut asigura rezolvarea unor probleme vitale ale Arhivelor, precum finanţarea eficientă, spaţiile de depozitare, preluarea arhivelor intreprinderilor lichidate, informatizarea. Abia în anul 2007 s-a ameliorat radical accesul la arhive, iar în 2013 s-a implementat primul proiect informatic de anvergură naţională. 2. Arhivele mureşene de la înfiinţare până azi Instituţia Arhivelor Naţionale din Târgu Mureş a luat fiinţă potrivit Hotărârii Consiliului de Miniştri al Republicii Populare Române nr. 472 din 29 mai 1951 şi a Deciziei nr. 278 din 5 iunie 1951 a Ministerului Afacerilor Interne şi a început efectiv activitatea la 2 ianuarie 1952. La început - de la înfiinţare până în luna septembrie 1952 — noua instituţie a activat sub denumirea de Serviciul Regional Mureş al Arhivelor Statului. între anii 1952-1960 a funcţionat ca Serviciul Regional al Arhivelor Statului Regiunea Autonomă Maghiară. între anii 1961-1969, în urma modificărilor de reorganizare teritorială a ţării din 1960, când regiunea Autonomă Maghiară a fost restructurată, a purtat denumirea de Serviciul Regional al Arhivelor Statului Regiunea Mureş - Autonomă Maghiară. înainte de anul 1961 Serviciul a avut patru filiale, câte una la Miercurea Ciuc, la Reghin, la Odorheiu Secuiesc şi la Sfântu Gheorghe. în urma reorganizărilor din 1961 a rămas cu trei filiale, cea din Sfântu Gheorghe fiind trecută la regiunea Braşov. în urma reorganizării Arhivelor din 1969, Serviciul Regional din Târgu Mureş, împreună cu fostele filiale raionale din Miercurea Ciuc şi Sfântu Gheorghe au devenit filiale judeţene, celelalte două fiind desfiinţate, între anii 1969 şi 1996 Arhivele din Târgu Mureş a purtat denumirea de Filiala Mureş a Arhivelor Statului, iar după apariţia Legii 16/1996 (Legea Arhivelor Naţionale) noua sa denumire a devenit Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Mureş. Dar ca urmare a restructurărilor intrate în vigoare la 25 noiembrie 2009, direcţiile judeţene au devenit servicii judeţene. Prin urmare, actuala denumire a acestei instituţii este: Serviciul Judeţean Mureş al Arhivelor Naţionale ale României (SJAN Mureş). De-a lungul anilor această instituţie şi-a desfăşurat activitatea cu 5-6 arhivişti şi 1 -3 arhivari ca personal de specialitate. în prezent în cadrul instituţiei lucrează cinci arhivişti cu studii universitare. Trei dintre aceştia au titlu ştiinţific de doctor în istorie, unul este doctorand şi unul cu masterat în domeniul arhivistic. SJAN Mureş la început nu a avut sediu propriu. De aceea a fost nevoit să desfăşoare activitatea în sedii temporar închiriate. Primul sediu l-a avut în clădirea Sfatului Popular al oraşului Târgu Mureş (azi sediul Prefecturii şi Consiliului judeţean Mureş), apoi - după două popasuri scurte - a stat, între anii 1961-1978, într-o clădire naţionalizată de pe strada Mihail Kogălniceanu nr. 14. în final, în vara anului 1978 se mută într-o clădire nouă, destinată Arhivelor, inaugurată festiv la 8 decembrie 1978. Acest sediu se află în municipiul Târgu Mureş, pe strada Crizantemelor nr. 8, şi are o capacitate de depozitare de circa 6500 m. 1. de arhivă. La început, noua instituţie, în afară de una-două săli mai mici, practic n-a dispus de spaţiu pentru depozite. Treptat, a obţinut extinderi de spaţiu de depozitare, după anul 1961, la etajul clădirii de pe strada Kogălniceanu nr. 14, apoi şi la parter, prin eliberare de camere în urma evacuării unor locatari. Dar această clădire cu o capacitate de depozitare de 1200-1300 de m. 1. arhivă a devenit în scurt timp insuficientă şi nu asigura nici condiţii corespunzătoare pentru materialul arhivistic. Lipsa de spaţiu a fost rezolvată, pentru a perioadă mai îndelungată, în anul 1978, în urma construirii unui sediu propriu - o clădire cu trei nivele, parter şi două etaje - dotat corespunzător în vederea desfăşurării în bune condiţiuni a activităţilor de păstrare, conservare şi valorificare a fondului documentar deţinut. în momentul mutării în noul sediu instituţia dispunea de 1200 m. 1. de arhivă, iar astăzi de cea. 6500. 10
