Guseth, Klara - Buciuman, Ana-Maria - Varga Zsolt (szerk.): Ghidul Fondurilor şi Colecţiilor Arhivistice Privitoare la Transilvania Anterioare Anului 1918/1919 – 11. JUdeţul Maramureş (Bukarest - Budapest, 2015)
Tartalom
publice, economiei, impozitelor, organizării militare şi judiciare (cum ar fi spre exemplu celebrele procese de vrăjitorie, când Magistratul îşi exercita dreptul de „ius gladii”- dreptul de a pedepsi cu moartea.)39. Magistratul elabora şi aproba Statutele orăşeneşti, inclusiv pe cele ale breslelor (argintari, aurari, croitori, măcelari, curelari, lăcătuşi, pantofari, dogari, cuţitari etc.) şi lua decizii care constituiau actele normative pentru toţi locuitorii. Magistratul dezbătea şi lua hotărârile în plenul său (Consiliul mic), acestea fiind consemnate în protocoalele de şedinţă. în secolul al 17, pe lângă judele primar şi juraţi (2 consuli, 12 senatori), au fost aleşi şi 60 de juraţi ai plebei oraşului -, juratorum plebearum” (Consiliul mare, lărgit), împărţiţi în 5 clase, a câte 12 juraţi de fiecare clasă (în funcţie de cele 5 sectoare în câte era împărţit oraşul).40 Cele mai importante modificări în structura de organizare a oraşului s-au produs abia la sfârşitul secolului al 18-lea, ca urmare a legilor iosefine, când în cadrul magistratului oraşului au funcţionat două comisii diferite: una politico-juridică şi una economică. Acestea erau conduse de câte un senator responsabil, şi erau formate din câte 8 juraţi fiecare. Aceste comisii au dăinuit şi după anularea legilor iosefine. Deja din a doua jumătate a secolului al 19-lea, în cadrul Primăriei oraşului Baia Mare, în locul vechilor comisii au început să se contureze oficii sau birouri specifice aparatelor administrative modeme. Astfel, din anul 1844, în cadrai Primăriei Oraşului Baia Mare a funcţionat Oficiul căpitanului şef, din 1846 Judecătoria orăşenească, din 1852 Sedria orfanală, din 1853 Oficiul de contabilitate, din 1885 Oficiul industrial etc.41 în urma legii maghiare nr. XXII din 1876, oraşul şi-a pierdut statutul de oraş liber regesc şi a fost declarat oraş cu Consiliu, funcţionând ca atare până în anul 1918. Prin aplicarea Legii pentru unificarea administrativă din 1925, Baia Mare a intrat în categoria comunelor urbane, dar în ciuda demersurilor şi a memoriilor întocmite de către intelectualitatea băimăreană, comuna urbană, reşedinţă a judeţului Satu Mare a fost oraşul Satu Mare şi nu Baia Mare. Din 1950, Baia Mare a devenit centrul Regiunii Baia Mare (Maramureş) şi din 1968, reşedinţă a judeţului Maramureş, fiind organizat ca municipiu. Preluată imediat după Primul Război Mondial de Muzeul Oraşului, arhiva primăriei a avut mai puţin de suferit42, astfel că aceasta cuprinde, spre exemplu Protocoalele Magistratului oraşului (Registrele cu procesele- verbale de şedinţă) începând cu anul 1560, însumând azi, până în perioada 1918/1919 peste 230 m.l. Alături de fondul Primăria Oraşului Baia Mare, informaţii relevante în ceea ce priveşte dezvoltarea mineritului în zonă se regăsesc şi în Fondul Primăria Oraşului Baia Sprie,43 cu atât mai mult cu cât Fondul Arhivistic Direcţia Minelor şi Uzinelor Metalurgice, cuprinde documente începând doar cu anul 1669. O bună parte din fondul Primăria Oraşului Baia Sprie a fost preluat de Direcţia Regională Cluj a Arhivelor Statului, în anul 1949, potrivit Legii arhivelor din 1925 44. Oraşul liber regesc Baia Mare a primit de la regele Matia Corvin dreptul de a pedepsi cu moartea (ius gladii), ceea ce însemnă că, oraşul a creat şi acte judecătoreşti, încă din secolul al 14-lea. Separarea actelor juridice de cele administrativ-politice s-a efectuat, aşa cum am menţionat deja, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, însă ruptura definitivă a puterii judecătoreşti de puterea executivă şi reorganizarea justiţiei în Monarhia Habsburgică s-a realizat în baza Patentei Imperiale din decembrie 1851. Până la apariţia acestei patente, la Baia Mare a funcţionat instanţa de judecată a oraşului, iar din anul 185045 „Judecătoria de plasă cezaro-crăiască de prima instanţă”. în anul 1861, când oraşele libere regeşti şi-au redobândit autonomia, instanţa oraşului Baia Mare a primit denumirea de „Judecătoria liberă regească orăşenească din Baia Mare”, pentru ca din 1876 până în 1920 să poarte denumirea de „Judecătoria Regească de Plasă din Baia Mare”, cu 38 de localităţi arondate. Astăzi documentele create de această instanţă (dosare civile, penale, succesorale şi Documentele relative la procesele de vrăjitorie au fost publicate de_Balogh Béla în volumul Nagybányai boszorkányperek (Procesele de vrăjitorie din Baia Mare), Balassi Kiadó, Budapest, 2003, 373 p. Vezi Monografia Municipiului Baia Mare, voi 1, Baia Mare, 1972. Vasile Căpâlnean, Balogh Adalbert, Oszóczki Coloman, Sabău loan, Schrek Vasile, op. cit. p. 54. Vasile Căpâlnean, op. cit., p. 19, 22. Fondul cuprinde documente în original începând cu anul 1579, însă în transumpt şi copie se regăsesc şi informaţii din anul 1452. loan Drăgan, David Prodan şi arhivele Transilvaniei în perioada 1945-1950, în Emlékkönyv Kiss András születésének nyolcvanadik évfordulójára, Cluj - Napoca, 2003, p. 116. Reorganizarea definitivă are loc în anul 1851, însă Judecătoria de plasă cezaro-crăiască de prima instanţă, funcţiona la Baia Mare încă din 18 august 1850. 16
