Református Kollégium, Marosvásárhely, 1936, 1937, 1938

Altivitatea şi personalitatea lui Bernády Gheorghe dr. fusese deja cunoscută în toate părţile ării când, în urma recunoştinţei cele mai înalte a guvernului, a fost prefect al oraşului, dobândind şi titlul de consilier de Curte. Mai târziu, în timpul războiului, datorit încrederii guvernului, a fost numit comisar guvernial de industrie al jude elor din Transilvania. In această calitate l-a ajuns sfârşitul răz- boiulu . S'a grăbit imediat în oraşul său iubit şi a fost unul dintre aceia care au îndemnat la muncă perseverentă neamul sdrobit de vijeliile războiidui. Personalitatea lui impunătoare, cunoscută din operile sale s'a dovedit a fi aptă să reprezinte interesele neamului său şi între cadrele noului stat. Mai întâi ca deputat parlamentar, apoi în repetate rânduri ca primar al oraşului, a desfăşurat o activitate rodnică şi preţioasă, timp de mai mulţi ani, în serviciul neamului, bisericii şi al oraşului.

Pe acest ultim deceniu şi (umătate al vieţii lui cade activitatea lui de primelor al Colegiului. In toată viaţa lui l-au legat de Colegiul nostim, de institutul său de educaţie, legăturile cele mai trainice ale iubirii şi ale devotamentului sincer. întotdeauna a fost sprijinitorul desinteresat al Colegiului. Cu prilejul depunerii jurământului de primefor, în 20 Decemvrie 1923, a făgăduit din nou că „îşi vada toată silinţa ca acest institut scump să se conzerve şi prospereze şi va întrebuinţa mărturiile timpurilor schimbate spre a-1 mântui ca dulcea Alma-mater să iasă biruitoare şi triumfătoare din toate încercările sorţii.“ De atunci Colegiul n'a avut nicio chestiune aşa de mică şi neînsemnată care să nu-1 fi interesat, dar n'a avut nicio sarcină aşa de grea şi mare, pe care n'ar fi luat-o imediat asupra-şi. Şi-a avut mereu subt ochi interesele Colegiului, în privinţa cărora n'a cedat nimănui; în astfel de cazuri propunerea lui se considera drept hotărîre, pe care toată lumea o respecta fără discuţie. Dincolo de apărarea intereselor institutului a fost părinte şi prieten bun al profesorilor, învăţătorilor, elevilor şi întregului personal al Colegiului.

Activitatea lui de primefor coincide cu una din epocile cele mai grele din istoria multiseculară a Colegiului nostru şi ea are parte însemnate ca institutele Colegiului, răsbind toate greutăţile spirituale şi materiale ce se înălţau în faţa lor, pot privi iarăşi pline de speranţă spre dumurile nesigure şi anevoioase ale viitorului.

Suntem foarte mulţumitori bunului Dumnezeu că ne-a dăruit pe el care, printre cele multe preocupăid ale sale de interes general şi de mare valoare, a putut fi şi conducătorului Colegiului în anii cei mai grei ai lui.

Nu ne îndoim nicio clipă şi credinţa noastră neclintită hrănită de tradiţiunile a patrusute de ani, va servi de dovadă, că numele lui va fi însemnat şi eternizat printre cele ale străbunilor celebri şi nemuritori „pe acel stâlp care după promisiunea Domnului, se va ridica drept semn de biruinţă în Sfânta noastră Biserică-mamă".

A tradus prof. Jánosy Zoltán.

5