Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)

Mihai Suciu: Rezistenţa prin credinţă a voşlobenilor

Marisia XXXVII

traditionalele tärguri de animale sau de bucate din Gheorgheni ace§ti daci ai secolului XX din Vo§lobeni.

De ospitalitatea proverbialä a Vo§lobenilor se bucurau §i participantii secui la pelerinajele de Rusalii la §umuleu-Ciuc; unii poposeau pentru о noapte - rämäneau „de mas” - Tn gospodärii din Vo§lobeni, drumul spre „Golgota” secuilor trecänd prin inima satului Vo§lobeni. Tolerantä, da, nu §i sfidare! ín Duminica de Rusalii a anului 1946, intrun Ardeal relntors acasä, dar cu ränile provocate de horthy§ti necicatrizate, convoaiele din Remetea §i Diträu au fost primite cu aceea§i prietenie §i ospitalitate; sfidarea a venit dinspre cei din Ciumani. Alaiul TI avea Tn frunte pe preot, cu о cocardä uria§ä in culorile tricolorului unguresc, ce räscolea memoria durerii §i a umilintelor. Fläcäii §i fetele din sat se prinseserä íntr-о horä, la о §urä situatä pe drumul national ín centrul satului (la Milu de la Pod). Aflat la fata locului, primarul luliu Voaide§ i-a cerut politicos preotului sä renunte la podoaba provocatoare. La refuzul arogant al fetei biserice§ti, crezändu-se uitat de Dumnezeu in Ungaria lui Mare, fläcäii au spart hora §i, Tn§fäcänd aracii de alun stivuiti Tn curtea gospodarului, i-au pus pe fugä, insotindu-i, convingätor, pänä la ie§irea din sat, care pe unde a reu§it. Mania tinerilor din Vo§lobeni a fost augmentatä de rememorarea „ospitalitätii” de care chiar unii dintre cei prezenti la infruntare beneficiaserä la Casa de Culturä din Gheorgheni. Conflictui deschis avea sä genereze о du§mänie pe termen lung intre cele douä comunitäti invecinate. ín 1989, in contextui exceselor la care s-au dedat unii reprezentanti ai secuilor, instigati de elemente revan§arde, satui Vo§lobeni a fost pe punctui de a fi incendiat §i ars din temelii, a§a cum se intämpla cu Susenii la vremea räzboiului curutilor, acum mai bine de frei veacuri.

Solidaritatea ob§tii Vo§lobenilor a continuat sä functioneze, nu färä sincope §i dezertäri. Imediat dupä evenimentele din decembrie 1989, unii enoria§i s-au pronuntat vehement pentru revenirea la Biserica Unitä cu Roma, Greco-Catolicä, cum fuseserä pänä in 1948. Prin vointa majoritätii enoria§ilor §i cu diplomatia preotului paroh, о nouä schismä a fost evitatä.

A§adar, toatä viata - in front, cu arma la picior, „de veghe la toate zärile". Cu obol de jertfä §i pe „cämpurile de onoare”, pe fronturi sträine fiintei §i sufletului lor, chiar du§mane neamului §i pämäntului romänesc, sacrificati pentru cauze paraleie cu aspiratiile lor, fie de suveranul habsburg, fie de zbirii lui Horthy. Ce era in sufletele lor, numai Domnul §tie, dar nu s-au sustras nici datoriei fatä de stäpänirile vremelnice. Pentru ei, adevärata patrie semnifica sfoara de pämänt din Padinä sau din Luncä, Sub Dämburi sau Pe Murä§, La Grädinä sau Peste Vedere. Ar fi suficient temei pentru care „Mä dor strämo^ii”. Mä dor §i pentru faptul cä in anii grei ai comunismului nu am putut comunica cu ei spre a le multumi pentru fapta, vrednicia §i jertfa lor. Nu am putut nici mäcar sä-i „declar” pe strämo§ii mei preoti, spre a nu-mi „strica dosarul”, obturändu-mi cariera, dar, dimpreunä cu fratii mei, le-am continuat, intre alte orizonturi profesionale, fapta §i le-am potentát visui. Mi-au fost confiscati färä drept de apel, a§a cum i-au fost confiscate §i tatälui meu cele cäteva zeci de hectare de planetä, mo§tenite de la sträbuni, deturnate pe calea ob§tescului, a colectivizärii.

О carte - „Pärintii no§trl, täranii’, о Troitä avänd säpat in träinicia stejarului un Crist §i reverberänd textul „Slavä Domnului §I recuno§tintä sträbuniloP, amplasatä la intrarea in curtea pärinteascä, aläturi de fäntäna cu apä vie ce astämpärä setea riveranilor de pe cele douä ulite, §ura transformatä in ambient pläcut §i sfintit, reunind la evenimente

47