Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Mihai Suciu: Rezistenţa prin credinţă a voşlobenilor
Marisia XXXVII ín anul 1905, dotatä cu о nouä cruce, fixatä pe turla Bisericii, §i Tnlocuirea Tnvelitorii din tablä, pe spezele säteanului Grigore Ciobotariu a Marinii, Tnsumänd 850 de coroane. Despre autorul mecenatului, traditia popularä sustine cä ar fi fost fructui dragostei dintre localnica Marina §i haiducul Bu§tiuhan, care ar fi actionat prin partea locului, agonisind averi considerabile, pe care, spre cinstea lui, copilul din flori al haiducului, ajuns la maturitate, le-ar fi destinat unor actiuni filantropice, inclusiv construirea Bisericii Ortodoxé din Gheorgheni). ín 1864, §antierul noii biserici a mobilizat Tntreaga suflare а satului, inclusiv necuvTntätoare - boi, cai, vaci, injugate, respectiv inhämati, la atelaje pentru a transporta piatra, nisipul, varul §i alte materiale de constructie. Banii necesari manoperei au fost procurati prin vínzarea lemnului din parcele aflate in posesia bisericii. Initiatorul §i coordonatorul lucrärii a fost preotul paroh Teodor Ciobotariu, devotat slujitor al Bisericii din Vo§lobeni vreme de peste patru decenii (1825-1868), succedändu- i tatälui säu, preotul George Ciobotariu, räposat in 1821, §i succedat, la rändul säu, cu aceea§i devotiune §i destoinicie, de fiul (sau nepotul) säu loan Ciobotariu (sträbunicul subsemnatului, respectiv tatái bunicii dinspre tatä), plecat prematur la cele ve§nice la doar 40 de ani, in anul 1883 . Trei parohi vrednici, Jntr-o succesiune de familie" coform istoricului Vasile Netea. Pe längä cele sfinte, in atributiile lor era circumscrisä §i permanenta supraveghere §i buna indrumare a §colii - alt important bastion al rezistentei -, grija pentru „invätätura tinerimei bärbäte§ti §i femeie§ti ce se tin de cultura generale", cu accent pe evitarea abandonului §colar, a „bäietiloru insemnati de lene§i in cercetarea §coalel”, investigänd „ pricinile päräsirlloru de scoalä ce le observä elu insu§i sau I se aratä din alté parte sä le inlätureze seau sä mijloceascä a loru inläturare ”. Tndatoriri onorate cu prisosintä de preotiii Ciobotariu, dupä cum specificä raportul „vizitarei’ din 22 februarie 1880: „In Voslabu edificiulu scoalei de lemn e edificatu dupä planu, in stare bunä, intocmirea internä corespunzätoare intru toate, e provezutä cu toate requisitele scolastice grädina de pomäritu se aflä de asemenea §i unele din aparate gimnastice, curätenia scoalei sustienutä, §colarii impärtiti in despartiamintele prescrise in planu, progresulu multumitoriu, docentele Nicodim Rusu preparandu absolutu, portarea lui läudabilä”. Aproape intreg veacul al XlX-lea, Vo§lobenii au avut povätuitor spiritual din acela§i neam al Ciobotarilor, continuänd ín fapt о traditie de familie impusä in veacul anterior, chiar dacä inainta§ii dintru inceput in slujirea Altarului erau simpli tärani, färä studii teologice, mänuind cu sfintenie §i cädelnita §i coarnele plugului. Urma§ii aveau sä fie §coliti la Mänästirea Neamtului - pänä la Unirea cu Roma, respectiv la trecerea la ritul Greco-Catolic. Pregätiti dupä canoanele ortodoxiei la Mänästirea Neamtului, se íntorceau in satui de ba§tinä sau in alte parohii spre a-§i pástori enoria§ii. §i nu este exclus ca unul dintre Ciobotari, vräjit de ochi^orii unei humule§tence, a§ezare aflatä la о aruncäturä de bät de Mänästire, sä-§i fi anulat intentia de intoarcere la ba§tinä, devenind sträbunicul - sau bunicul - lui Ion Creangä, fiul lui §tefan a Petrii CIUBOTARIU. Este doar о supozitie, nesträinä nici marelui povestitor, care sustine cä inainta§ii säi ar fi ar fi ardeleni, pribegiti peste munti „din cauza ungurilor §i a papista§ilor". Or, „papistä§irea” Vo§lobenilor se circumscrie duratei 1733-1750. Pregätiti la Blaj, poeotii din neamul Ciobotariu devin veritabili intelectuali ai vremii. Drept märturie stä §i fondul de cärti pretioase §i rare aflate in inventarul Bisericii din Vo§lobeni §i valorificate de protopopul de Gheorgheni Elie Cämpeanu. Pe un exemplar din „Cazania lui Varlaam” (la§i, 1643), 43
