Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Mihai Suciu: Rezistenţa prin credinţă a voşlobenilor
Marisia XXXVII steagul, nemaireziständ asalturilor furibunde de deznationalizare fi asimilare ín masa siculicä a elementului autohton romänesc. Singura redutä necuceritä - Voflobenii. ín Joseni, mai catä spre cer, ceränd Tndurare sau iertare, Biserica Ortodoxa Romäneascä, iar Cerul pare neindurätor fatä de cei cätiva enoriafi, numärati pe degetele unei mäini, rämafi cu coftiinta rädäcinii autentice. Un caz sigular, de exceptie, tangent tot Ia sfera „miracolului”, ar fi destinul preotului protopop Gligore Vizoli, unul dintre cei mai longevivi parohi ai Voflobenilor din toate timpurile ftiute (slujefte aici din anui 1973). Sfintia Sa provine dintr-o familie respectabilá din Joseni, care a dat Bisericii slujitori de nädejde, cu conftiinta etnicitätii Tncä vie, fie §i exprimatä Tn limba asimilatorului, cum se intämpla cu pärintele... pärintelui spiritual al Voflobenilor: „En román vagyakГ („Sunt román!”). Pärintele Gligore a urmat studii teologice Tn limba romänä, fi-а ales preoteasá moldoveancä de längä Tirgu-Neamt, sprijin de nädejde, inclusiv ín perfectionarea limbii románé, cu care se mai poticnea la stabilirea ín Vof lobeni. §i daca chestiunea autohtoniei ín Giurgeu, precum fi ín tot sud-estul Transilvaniei, a fost elucidatá cu argumente imbatabile de cátre istorici docti fi onefti, cárora le-au iefit ín íntámpinare fi incontestabile dovezi arheologice (Vezi Tezaurul de la Valea Strámbá, sau recentele investigatii de pe fantierele arheologice din zóna municipiului Miercurea Ciuc), nu excludem nici voia fi bunävointa Domnului ca Voflobenii sä fie unicat de rezistentä a etnicitätii, in vreme ce vecinii lor giurgiuveni au purces pe drumul färä de intoarcere al secuizärii. Credinta nesträmutatä in Dumnezeu fi in neam le-а fost reazem fi azimut al destinului istoric, färä a minimaliza prezenta unor factori pämäntefti favorizanti, cum ar fi gradul redus de reprezentare al altor etnii in obftea satului - secui, evrei, italieni - raportat la efectivul romänilor din Voflobeni. Factor de influentä foarte important §i activ a fost imediata vecinätate cu Moldova, hotarul propriu-zis fiind situat in zona päfunilor alpine ale Voflobenilor de pe crestele Häfmafului Mare (Muntele Calului). ín timp, s-au consemnat chiar „incidente de granitä”: inconftiente, oile sau vitele mai ignorau linia mai mult teoreticä a hotarului. Conflictele se stingeau de regulä la un pahar, oferit de stäpänul necuvintätoarelor gäsite vinovate, iar comunicarea, fi chiar roirea umanä in dublu sens nu a putut fi stävilitä de nicio autoritate. Biserica, prin slujitorii ei, fi-а asumat rolul, deloc comod, de apärätor al credintei, dar fi al limbii fi al neamului, de la inceputurile existentei acestei institutii fundamentale a spiritului. De trei veacuri, Biserica actualä din Voflobeni este atestatä scrptic. Un ANTIMIS, descoperit de protopopul Elie Cämpeanu sub piatra de altar a bisericii, mentioneazä anul sfintirii, precum fi inalta fatä bisericeascä prezentä la eveniment: „SZABA EPISKOP ROMÄNESZK vleat 7222”. Cu sigurantä, chiar fi in lipsa dovezilor scrise, biserica a existat cu múlt inainte, situatä pe deal, sträjuitä de о superbä pädure de pini, de unde a dominat fi dominä vatra satului, adunat in jurul ei precum turma in jurul pästorului. Acelafi lucru il putem afirma despre preexistenta afezärii cu multinintea mentionärii din 1630: ca sä infrunti un feudal de talia grofilor Lazar, trebuie sä fi fost о obfte bine afezatä, organizatä fi solidarä. Iar chemarea Bisericii a rezonat in sufletele sätenilor fi in vremuri färä istorie scrisä, fiind paväzä impotriva disperärii la vremuri durute fi fäclie a sperantei. Situatä la granita räsäriteanä a imperiului Habsburgic fi mai apói a Regatului Ungariei Mari, intr-o zonä cu о populatie majoritar secuiascá, localitatea Voflobeni a fost supusá de-а lungul timpului multor presiuni in plan etnic fi religiös. Dacä a rezistat, este 41
