Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Ionela Simona Mircea: Martha Bibescu, Izvor, ţara sălciilor. Redescoperirea unui destin în slujba Romăniei
Marisia XXXVII auditoriul printr-o scurtä exclamatie, un fel de preambul care trebuie sä evoce, ínainte de a zice ce va fi zis, о floare. „О floare, un frunzi§, о plantä din pädure, din grädini, din nisipuri sau ín apä. Cätä gingä§ie in aceste Tnceputuri! Precautie oratoricä a celui ce se ferne cä nu va fi ínteles! [...] ínainte de a pätrunde in memoria ta, el vine cu un talisman, cu о plantä inmiresmatä, care-ti va improspäta gändurile, precum mirodeniile ce ard intr-o camerä ii improspäteazä aerul”1 *. Printesa Bibescu e incäntatä sä constate gingä§ia sufletului romänesc §i darui vorbirii, pe care ÍI au cei mai multi. La ace§ti oameni, de pildä, floarea devine prin frumusete §i fragilitate imaginea femeii iubite, a mamei, a surorii sau reflexia unor emotii cauzate de bucurii ori necazuri. “Nici un bärbat - scrie ea - nu va vorbi despre сеа ре care о iube§te ínainte de a fi stärnit duio§ia auditoriului prin referirea la ceva fraged, care inflore§te §i inverze§te. [...] Cätä fortä in iubirea zägäzuitä, cätä mäiestrie in observatie, atät pentru sine, cät §i pentru ceilalti, presupune aceastä concizie! Probabil cä oamenii de aici au con§tiinta sensibilitätii lor, cät §i amintirea vie a emotiilor, de le este de-ajuns о singurä träsäturä, о singurä indicatie. Procedeul acesta de ignorant cuprinde in el cel dintäi §i supremul secret al artei. Astfel, pentru a evoca in fata auditoriului un chip frumos, cäntäretul popular aminte§te mai intäi bujorul! Pentru cä ii §tie splendoarea. Face din bujor emblema frumusetii atät pentru bärbat cät §i pentru femeie. Nu se va obosi sä-l descrie. Cäci ce-ar putea spune in plus? Fiecare §tie ce reprezintä bujorul prin formä §i culoare: plenitudinear”. Apoi completeazä imediat cä: ”Cel care se desparte de iubita lui va cänta numele unor plante amare: macul, pelinul. ínainte de a ne spune cä iubita a murit, indrägostitul ne va spune cä floarea spinului s-а innegrit! Dacä in cäntecul de despärtire se vorbe§te despre soc, §tim cä omul a plecat vara. Dacä e vorba de porumb, de cänepä sau de gälbenele, inseamnä cä a plecat din sat toamna. Florile sunt näluci care bäntuie la fiecare praznic locurile pe care oamenii le-au päräsit”3. §i concluzioneazä imbatabil: ’’Florile sunt ceea ce sunt: un act de iubire care poate fi contemplat färä ru§ine, о clipä de bucurie palpabilä dintre cele mai scurte, din päcate!”4, cauzä pentru care eie sunt pretioase §i apreciate de cei multi5. lubitä §i admirata precum florile, “orice fatä de pe aici se crede in adäncul inimii ei, egala a tot ceea ce e mai märet pe lume. Este о fortä a naturii, a§a о invatä instinctui, de unde ii vine §i mändria. ín casa pärinteascä indeletnicirile ei sunt cele ale printeselor din vremuri strävechi. Mänuie§te läna, fusui §i suveica precum Elena din Troia sau regina Berta. La särbätori i§i pune fir de aur pe verminte, aidoma fetelor de impärat se gände§te la dansuri, iar cänd va veni ziua sä se märite, §tie cä in bisericä va purta cununä de impäräteasä. latä pentru ce fetele din Izvor acceptä foarte rar sä intre in serviciul nostru, fie §i numai intre 16-18 ani. Dar §i atunci ne spalä rufele sau vesela numai pentru a-§i spori zestrea”6. Printesa remarcä frumusetea tinerelor (Anicutei, Profirei, Salomeei etc.), §i este uimitä intotdeauna de rugäciunile acestorfete din popor, ce par atät de sfioase, dar a cäror vointä “plinä de indräznealä” este de a fi mereu cele dintii §i de a invinge in dragoste. In descäntecul pe care-l rostesc de Sf. Gheorghe, atunci cänd i§i coc in 1”Foaie verde, pelinitä... of / Floare de izmä.../ Foaie-gustä frei zambile!/ Foaie latä §i trei maci.” (Vezi: Idem) Vdem, p. 52. 3ldem, p. 53. 4Idem, p. 71. 5ldem, p. 330 (Vezi Povestea florii de cicoare, floare a iubirii neimplinite). 6Idem, p. 103 161
