Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 37. (2017)
Ionela Simona Mircea: Martha Bibescu, Izvor, ţara sălciilor. Redescoperirea unui destin în slujba Romăniei
Marisia XXXVII adeväratä stäpänä T§i da seama cä aici “träiesc fiinte omene§ti” care gändesc altfel decät ea, raportändu-se altfel la tot ce-i Tn jur, §i cä, Tn aceste conditii, ace§ti oameni ar fi obligati sä asiste la „manifestärile puterii ei”, suportändu-i consecintele, oameni care Ti cunosc numele, care о pot judeca §i care, Tn imaginatia lor, i-ar atribui un rol pe care ea nu §i-l dorea, ne§tiind “dacä e Tntotdeauna frumos”. De aceea Tncearcä sä-i cunoascä, sä-i Tnteleagä, sä Ti accepte, sä Ti ajute. “Initiatä pas cu pas (adicä pe anotimpuri) de un expert local (Baba Uta, pästrätoare a traditiei orale), dar §i de propria pasiune care create pe mäsurä ce se Tnmultesc cuno§tintele ei despre tarä, autoarea gäse§te energia de a trece Tn revistä §i de a comenta mai toate datinile §i särbätorile pägTne sau cre§tine ale oamenilor Tn preajma cärora s-а hotärTt sä träiascä. Ajunul Floriilor (STmbäta lui Lazär) §i Floriile, Focul mortilor §i Strigarea peste sat, Rocmanii, Pa§tele Blajinilor §i Ropotinul (care se tine la douäzeci-fi-patru de zile dupä Pa§ti), Särbätoarea prieteniei (fratii de cruce), Sängiorgiul vacilor, Armindenul (Pomul de Mai), Paparudele, ciciül colindelor de Cräciun (Steaua, Plugu§orul, Sorcova), Boboteaza, precum §i un §ir parcä nesfTr§it de momente de magié albä sau neagrä, legate de Tmpäratul furnicilor (de care depinde ca vacile sä aibä sau nu lapte), de comori, de strigoi, de vampiri (mortii care se omoarä) §i mai ales de Noaptea Sfmtului Vasile, cTnd fetele de märitat recurg la tot felul de farmece care mai de care mai ingenioase, pentru a-§i recunoa§te §i TntTIni cTt mai repede ursitul”1. Privind Tn jur, cäutänd, parcä, о solutie de Tmpäcare a trecutului cu prezentul, de readaptare a locului la nevoia de modernizare specificä europenizärii, T§i dä seama de un mare adevär pe care TI recunoa§te sincer atunci cänd scrie: “Träiesc printre oameni care nu respirä decät Tn aparentä acela§i aer cu mine §i nu Tmpärtä§esc decät Tn aparentä ideile veacului Tn care ne afläm. Tntre ei §i noi existä о präpastie färä fund, care face ca nici noi sä nu putem trece de partea cealaltä, nici ei sä nu poatä veni acolo unde ne afläm noi. Existä о piedicä de netrecut, timpul. Ei au fost aici cu mii de ani Tnainte de noi. Noi am venit dupä ei §i nu-i mai putem Tnväta nimic, pentru cä nici noi nu am Tnvätat nimic din ceea ce §tiu ei. De cänd am Tnceput sä mäsor präpastia care ne desparte, ideea unei apropieri Tntre clase, pe care о avusesem initial, mi se pare caraghioasä.Tävälugul nu e о solutie.Egalitatea n-ar ajuta la nimic.Ei nu se aflä mai prejos de noi, ci altundeva, departe, Tn strävechimea vremurilor.”2Este motivul, suficient de serios, care о determinä sä ezite Tnaintea oricärei decizii, gändindu-se Tndelung la urmäri. Simte §i Tntelege cä respectui §i dragostea oamenilor simpli pentru pämäntul unde träiesc §i pe care-l lucreazä sunt mai mari decät ale stäpänilor, stäpänitori ai pämäntului. De aici §i certitudinea Marthei cä, mai devreme sau mai tärziu, lucrurile se vor schimba, cä privilegiile pot fi pierdute,cä azi-mäine, dupä cum scrie ceva mai tärziu, “ne vom pierde mobile pentru cä, stäpänindu-le, nu le doriseräm Tndeajuns. [...] Altii vor cäpäta ce §i-au dórit mai mult decät noi, cämpurile §i pädurile noastre”3. §i adaugä, punänd Tntrebarea §i gäsind singurä §i räspunsul: „Ce valoare are stäpänirea färä dorintä?Pentru a feri Raiul de primejdia de a fi pierdut a doua oarä de cätre locuitorii säi, Scriptura ne spune cu prudentä cä ingerii au ceea ce-§i doresc §i doresc ceea ce au”4. 1 Florin Manolescu,Scr/7for/ romäni in exil. О fiicä legitimä a Europei: Martha Bibescu (1886-1973), in http://www.viataromaneasca.eu/arhiva/83. 2Idem, p. 112. 3ldem. *ldem, p. 128. 159
