Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Virgiliu Z. Teodorescu: Odiseea monumentului din Satu Mare dedicat cinstirii memoriei luptătorului pentru Unirea cu ţara, dr. Vasile Lucaciu
Marisia XXXVI Acolo a urmat atenta asamblare a fragmentelor, cizelarea si patinarea care sä-i confere unitatea anatomicä si artisticä. Cu aceste trepte parcurse initiatorii, ca si artistul modelator, turnätorul si chiar comitetul de initiativä care mai avea nevoie de о serie de fonduri au hotärät expunerea pentru un timp a lucrärii in Capitala Romäniei. La timpul respectiv era deja un vad pentru asemenea ocazionale expuneri. Acesta era traditional la Ateneul Román17. Lucrárile de mici proportii erau Romäniei nu au mai importat locomotive si vagoane: la uzinele din Bucuresti si Resita se construiau masini moderne, invidiate de concurenta externa. In 1933, in plinä crizä economicä mondiala, la Malaxa s-а fabricat locomotiva cu numarul 100, dói ani mai tärziu ieseau pe poarta uzinelor alte 93 de locomotive de diferite categorii si a Tnceput fabricarea motoarelor Diesel. In afara de cele douä uzine bucurestene (care dupä nationalizarea din 11 iunie 1948 au devenit „23 August” si „Republica”), din concernul Malaxa fäceau parte atelierele de la Resita, Craiova, Tohan si Galati, marele industrias fiind actionar la Uzinele de Vagoane Arad, Unió Satu-Maré si Uzinele Resita. Cu toate cá, mai tärziu, comunistii l-au acuzat ca a fost un „exploatator nemilos, care a supt sángele poporului”, Nicolae Malaxa asigura muncitorilor säi salarii decente Ii conditii de muncá foarte bune: echipamente performante, masa Ia cantinä, Malaxa fiind cel care a impus Tnfiintarea de ateliere de croitorie, frizerie si cizmarie cu servicii gratuite oferite muncitorilor säi. In 1945 a fabricat Ia Resita primul autoturism romänesc, cu numele „Malaxa”. Conform afirmatiilor istoricului loan Scurtu, relatia dintre industrias si statui román era una reciproc avantajoasä: Malaxa lua comenzi si credite, iar intreaga productie о vindea statului, care avea nevoie urgentä de produsele sale. Tot Malaxa a fost cel care a plätit integral constructia casei de la Báneasa a filozofului Nae lonescu, ca recompensä pentru negocierile pe care filozoful le-а avut ín Germania si care au dus Ia importuri de minereu de fier in conditii avantajoase pentru industriasul román. Timp de mai multi ani, Nicolae Malaxa a subventionat Societatea Scriitorilor Romäni si a oferit burse in sträinätate tinerilor talentati si oamenilor de stiintä. La 11 iunie 1948, comunistii adusi Ia putere au nationalizat intreaga avere a lui Nicolae Malaxa, industriasul avänd insä marea sansä de a pleca la timp din tarä la Viena, cu о delegate economicä de negocieri. Nu s-а mai intors in Románia, unde a fost condamnat in contumacie, printre acuzatii figuränd cele de criminal de räzboi si dusman al poporului, iar totálul pedepselor se ridica la multe decenii de inchisoare. Nicolae Malaxa s-а stabilit la New York, dar a obtinut cetätenia americanä cu mare greutate, deoarece oficialii de la Washington l-au acuzat cá a fost admiratorul Gärzii de Fier iar locomotivele produse de uzinele sale au servit armata hitleristä. S-а stins din viatä Tn 1965, la New Jersey. Dupä revolutia din 1989, nepotii säi, Georgia si Philip (copiii Irinei Palade) si sotia unui alt nepot decedat au solicitat statului roman titluri la Fondul de despägubiri „Proprietatea” in valoare de peste 310 milioane dolari. 17 Ateneul Román constituie rezultatul preocupärilor de ridicare culturalä a poporului román, obiectiv major al generafiei de la 1848, infäptuitoarea Actului Unirii din 1859 §i a suitei de reforme care au deschis drumul spre modernizarea societätii romäne§ti. Ca atare, in al §aptelea deceniu (25 ianuarie 1865) au fost puse bazele societätii Ateneul Román de cätre Constantin Esarcu, V.A. Urechia, Nicolae Cretulescu, §.a. care, de la inceputuri modeste, activitatea fiind gäzduitä in casele Ghicule§tilor (Costache Ghica) din apropierea grädinii Ci§migiu, la intrarea principalä de atunci, astäzi Pia(a Valter Märäcineanu, a ajuns, prin activitä{ile desfä§urate, prin capacitatea de atraejie a noi §i noi participanti, la nevoia stringentä a unui local corespunzätor. La actiunea de strängere a fondurilor necesare, chemarea mobilizatoare a lui Constantin Esarcu „Dati un leu pentru Ateneul", räspunsurile au fost prompte, mijloacele variate de colectare conducänd la о participare solidarä a tuturor romänilor, fapt care a permis ca intre anii 1886-1888 sä se desfä§oare lucrärile de construc{ie ale palatului dupä proiectul arhitectului francez Albert Galléron, avänd colaborator pe arhitectul román Constantin Bäicoianu. Ace§tia au fost obligati de fundajia constructiei inceputä, dar abandonatä a unui manej de circ, sä dea о forrná circularä zonei centrale a edificiului menit sä adäposteascä sala centralä pentru manifestäri (Dim. R. Rosetti, Dictionarul contimporanilor, p. 81. Albert Galléron (1855, Paris - ? ) arhitect proiectant al palatului B.N.R., al palatului Ateneului Román, arhitect al Eforiei Spitalelor Civile in anii 1891-1893, proiectant al Azilului Slätineanu din Bucure§ti §.a.). La lucrärile de fierärie proiectantii au avut colaborarea arhitectului german Schwalbach. Peste ani au intervenit о serie de lucräri de extindere, de modificare a spatiilor pentru a le conferi noi functionalitäti. Astfel au fost adäugite cele douä aripi pentru gäzduirea Pinacotecii Statului. Lucrarea a fost proiectatä de arhitectul Leonida Negrescu (Florian Georgescu, $tefan lonescu, Maria Cantili, Bucure§ti, ora§ul 141
