Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 36/2. (2016)
Radu Popică: Căteva date privitoare la un pictor din Braşov puţin cunoscut: Atanasie Istrătescu
Istorie „dupäce rätäcise prin multe locuri - ajungänd pänä prin Pesta si Viena, - se pripäsise ín cele din urmä Tn Brasov”.5 Nu cunoastem data la care Atanasie Isträtescu s-а stabilit la Brasov. Prima stire care atestä prezenta sa Tn oras dateazä din 17 martié 1840, cänd publicä un scurt anunt Tn paginile Gazetei de Transilvania Tn care „se recomandä ca poleitoriu de tot felul de Ornamente de lemn, bronz, draperii §i cadre pentru portreturi §i oglinzi” si aratä cä „asemenea, poleie§te §i pe piaträ, plumb, fier §i celelalte, curä|ä §i Tnnoie§te cadre vechi §i alte toate cu cele mai ieftine preturi”.6 Artistul, probabil sosit de curänd Tn oras, locuia pe strada Mänästirii (Klostergasse) Tn casa lui Bucur Dumbravä.7 Atanasie Isträtescu aspira sä fie mai mult decät un simplu poleitor, asa cum о dovedeste Portretul lui Hrisant Penetis8 (II. 1), egumen al mänästirii Horezu. Inscriptia inclusä Tn cadrul portretului, Tn coltul din dreapta jos al tabloului, Tn documentul desfäcut ca un filacter, precizezä Tmprejurärile Tn care a fost executatä lucrarea: „sa zugravit de supt iscälitul la 1844 Tn tinutul Transilvaniei la apele minerale la Arpatac9”. ín partea inferioarä figureazä semnätura artistului. Reprezentat trei-sferturi, dintr-un usor semiprofil dreapta, privind frontal, asezat Tntr-un jilt si tinänd Tn mäna dreaptä toiagul egumenic, monahul este Tnvesmäntat Tn straie specifice rangului säu (rasä neagrä, sub care se zäreste anteriul albastru, Tncins cu un bräu de aceeasi culoare, iar pe cap о camiläfcä). Distinctia personajului este subliniatä de cele douä decoratii (Ordinul „Salvatorul”, instituit Tn Grecia din anul 1829, si „Ordinul Gloriei” - Nisan Iftihar, conferit de sultanul Megid)10 si crucea pandativ purtate la piept. Pe masa aläturatä se aflä douä volume, ce sustin pergamentul cu inscriptia, pe care este asezatä cälimarä cu pana de scris. Scenografia fundalului Tmbinä motivul draperiei cu un decor arhitectonic, ce sugereazä ambianta arhitecturii bräncovenesti. In dreapta, prin deschiderea unui arc polilobat, se dezväluie un peisaj (mänästirea Horezu si muntii Tnconjurätori), schitat Tntr-un mod fantezist si schematic. Analiza calitätilor formale ale Portretului lui Hrisant Penetis ne permite sä formulám о apreciere privind abilitätile profesionale ale artistului. Compozitia este una conventional, caracteristicä multor portrete ale timpului. Färä Tndoialä, Tn perioada petrecutä la Pesta si Viena, Isträtescu avusese prilejul sä se familiarizeze cu portretistica academistä, ce se bucura de un deosebit prestigiu. insä, evidentele carente de Volumetrie, stängäcia reprezentärii elementelor anatomice si modul naiv Tn care este conturat peisajul din fundal sugereazä cä pictorul nu a urmat cursurile 5 Andrei Bärseanu, loc. cit. 6 Arätare, Tn „Gazeta de Transilvania”, nr. 12, 17 martié 1840, p. 48. Anuntul este publicat Tntr-o formä asemänätoare dói ani mai tárziu ín suplimentul ziarului german Siebenbürger Wochenblatt. Anzeige (Anunt), Tn Intellingenzblatt zum Siebenbürger Wochenblatt, nr. 6, 14 februarie 1842, p. 23. 11bidem. 8 Ulei pe pänzä, 127 x 97 cm, Colectia muzealä a Mänästirii Horezu. Hrisant Penetis (Horezeanu) (n. 1780, Andros, Grecia - 1852, Horezu, Välcea). Se stabileste Tn anul 1806 Tn Tara Romäneascä. Tntre anii 1806-1830 este staretul Mänästirii Polovragi din Górj, iar ulterior al Mänästirii Horezu (1830- 1852). Paula Scalcäu, Georgeta Penelea-Filitti, Elenismul in Romania. О istorie cronologicä, Bucuresti, Editura Omnia, 2006, p. 110. Un portrét asemänätor al egumenului este pictat dói ani mai tárziu la Brasov de pictorul german Isidor Neugass. Constantin Bálán, Portretul din 1846 al lui Hrisant Penetis, egumenul mänästirii Horezu, Tn „Revista Istoricä” (serie nouä), IX, nr. 3-4, 1998, p. 124. 9 Azi satui Araci, comuna Válcele, jud. Covasna. 10 Constantin Bálán, op. cit., p. 125. 10
