Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)

Nicolae Victor Fola: Aspecte privind relaţiile dintre structurile economice şi deciziile politice şi administrative (1867-1918). Privire specială asupra comitatului Tărnava Mică

Marisia XXXIV-XXXV

locale, filialele erau implicate Tn rezolvarea antagonismelor traditionale dinire guvern §i opozitie, iar informatia transmisä de la centru se putea interpreta ín maniera de confirmare a unor interese partinice. Viata politica ungarä a confirmat prezenta predominantä a Partidului Liberal, Tntre anii 1875-1892, din anui 1910 numit Partidul National al Muncii. Optiunea privind alegerile a nationalitätilor, dar §i a multor categorii sociale a fost deformata prin handicapul material §i defavorizarea create de Legea XXXIII/1879 §i aplicarea unor metode restrictive-punitive. Conservatorismul légii se exprima prin aplicarea unui sistem cenzitarín cinci categorii, unele paragrafe ale légii din 1848 erau mentinute. Este semnificativ faptul cä legea a rämas in vigoare pänä Tn anul 1918, cele trei solutii avansate Ia inceputul secolului al XX-lea (inclusiv a votului plural) erau in urma votului universal introdus in anui 1907 in Austria. Legea aplicatä in Ungaria stabilea un cens múlt mai mare ín Transilvania. ín anui 1909, din populatia romäneascä de cca. 3 milioane, doar 100000 romäni votau (Ia un total de 1,2 milioane de votanti, pe ansamblul provinciei). Aveau drept de vot, färä nici un cens, cei introduci pe listele electorate de Ia 1848 Ia 1872 (nobilimea maghiarä, secuii, patriciatui säsesc). Censui orä§enilor era de 3-6 ori mai mic decät al locuitorilor din spatiul rural (abia in 30 de comune urbane romänii erau in majoritate), iar populatia cu drept de vot din mediul rural trebuia sä aibä un venit de 84 florini valuta austriaca, din exploatare agricolä sau 105 fl.v.a., venit curat, (cei din comunele urbane trebuiau sä detinä doar о casä cu cel mult 3 camere sau pämänt impus la impozit de cel putin 6 florini venit curat). Deosebirea era frapantä intre censul rural din Transilvania §i cel din Ungaria, primul fiind de 8-9 őri mai mare, iar arondarea cercurilor electorate era fäcutä ca din 413 cercuri electorate, romänii sä aibä majoritatea abia in 44. Maghiarii, in anul 1911,reprezentau 47% (dupä cifre oficiale múlt exagerate) §i erau reprezentati ín parlament prin 975 din deputati. Restül populatiei de 53% era reprezentatä prin 3% din deputati („curat democratie!”, se poate spune). Just se apreciazä cä "...parlamentül Ungarlei nu era altceva decät institutia-instrument prin care se asigura suprematia etnicä de esentä §ovinä a maghiarismului.”32Dupä cum aratä istoricul clujean citat (dr.Stelian Mändrut), in localitätile mari/mijlocii/mici, dependenta de anumite functii practicate in structura statalä aträgea dupä sine fie inregimentarea voluntarä in tabära guvernamentalä, fie afrontul deschis exprimat prin trecerea de partea opozitiei §i riscarea pozitiei sociale detinute. Unele schimbäri legislative s-au aplicat odatä cu reorganizarea administrativä din 1876 §i, mai ales prin „geometria” alegerilor intreprinsä in virtutea Légii XI/1877, cänd s-au redistribuit unele circumscriptii locuite majoritar de §vabi, sa§i §i secui, ín consens cu intentia autoritätilor de a anihila capacitatea de manifestare a electoratului romänesc, cät §i reactiile fire§ti ale opozitiei. Gradat, s-a instaurat coruptiajntimidarea prin §antaj §i teroare. Se supraveghea efectiv desfä§urarea campaniei electorate, mai ales dupä introducerea ciclului Parlamentär de 5 ani (1886). Scopul imediat urmärit a fost de a favoriza dominatia politicä a Partidului Liberal, prin anumite practici de conlucrare/negociere/ tranzactionare cu alte formatiuni cu nuantele etnice implicate, dar §i cedäri §i presiuni, pentru captarea atentiei electoratului säsesc, proguvernamental, sau a celui romänesc §i särbesc, aflate in pasivitate.33

32St. Mändrut, Partidele maghiare din Transilvania.., p.151. Pentru legile electorale vezi Istoria Romäniei. Transilvania (1867-1947), Cluj-Napoca, 1999, pp. 64 §i 135.

33St. Mändrut, Partidele politice maghiare..., pp. 151-153.

92