Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Alexandru Porţeanu: O intuiţie din ianuarie 1914 privind realizarea apropiată a aspiraţiilor romănilor din Transilvania
Marisia XXXIV-XXXV Imperiu Habsburgic dualist. Tributui greu §i tragic al suferintelor romänilor din Transilvania, ale Tntregului popor román, provocate de räzboi, a reprezentat ultima etapä a istoriei luptei pentru Unire, prefiguratä din prima parte a anului 1914. Izbucnirea räzboiului a agravat foarte mult situatia romänilor din Transilvania. Considerentele moderärii politicii ungare fatä de romäni, impuse de interesele superioare ale atragerii Regatului Romäniei §i promovate stäruitor de la Viena §i Berlin, nu au putut atenua in mäsurä semnificativä gravitatea situatiei din anii neutralitätii Romaniei (1914-1916). Intrarea Romäniei Tn räzboi impotriva Austro-Ungariei, Tn august 1916, a exacerbat pänä la paroxism aproape toate formele §i metodele de oprimare a romänilor transilväneni, de represiune militarä §i executii sumare a oricäror rezistente sau Tmpotriviri directe. Acestor tragedii crescände li se adäugau cele ale efectelor distrugätoare, devastatoare, ale räzboiului, pentru toate pärtile beligerante, culminänd cu cele ale mortii care secera multe sute de mii de vieti omene§ti. Incä Tnaintea capitulärilor sau armistitiilor ce au marcat Tncetarea formaié a operatiunilor militare, Tn toamna anului 1918 au izbucnit in numeroase zone mi§cäri cu caracter revolutionär democratic impotriva räzboiului, pentru salvarea situatiei dezastroase de ordin social-economic a marii majoritáti a populatiei de pretutindeni, pentru eliberarea nationalä a popoarelor oprimate. Aceste mi§cäri s-au radicalizat accelerat, determinänd restructuräri politice majore, de amploare, care au impus in bunä mäsurä §i conditiile päcii. Romänii din Transilvania, care formau dintotdeauna marea majoritate a populatiei acestei provincii istorice, au reu§it sä producä desprinderea totalä a ei din cadrele Regatului Ungariei §i ale Imperiului habsburgic. Ca urmare a ruperii tratativelor politice finale romäno-ungare de la Arad (13-15 noiembrie 1918), a fost convocatä Adunarea Nationalä de la Alba lulia care, la 1 Decembrie 1918, a proclamat Unirea cu Románia ca expresie clarä, incontestabilä, a eliberärii nationale a romänilor din Transilvania, a autodeterminärii lor politice liber exprimate, ín modul cel mai democratic posibil in acélé conditii. Unirea Transilvaniei cu Románia a fost a§adar infäptuitä la 1 Decembrie 1918 de cátre insu§i poporul román, iar nu ca un act al Marilor Puteri inseris ín Tratatul de Pace al acestora cu Ungaria, semnat la Trianon in 4 iunie 1920, ratificat §i intrat ín vigoare la 26 iulie 1921. Tratatul de la Trianon a consacrat ín dreptul international §i in relatiile internationale faptul implinit al eliberärii popoarelor oprimate din Ungaria, íntre care §i romänii, in principal prin trasarea frontierelor noului stat ungar. Acesta §i-a dobändit astfel pentru prima oarä propria sa identitate politicä-nationalä §i a redobändit - dupä aproape 400 de ani - independenta deplinä, Ungaria intränd astfel in mod legitim §i demn in rändul statelor europene libere. Intuitia politicä examinatä in cele de mai sus nu avea §anse reale, nu era plauzibilä pe termen scurt, pänä in vara anului 1914. Ea putea insä deveni о ipotezä de actiune pe termen mediu in perioada urmätoare, pänä in primävara anului 1915, dar numai cu conditia mentinerii päcii internationale §i a unor indicii de diminuare а rezistentei statului ungar. Nerealizarea ei nu s-а datorat unor limite proprii ale situatiei romänilor, ci - in mod decisiv - izbuenirii räzboiului, care a amänat-o. 333
