Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Eugeniu Nistor: Giuluş – pagini de monografie
Marisia XXXIV-XXXV sä chefuiascä ín prímül bírt íntálnit ín cale, dupä coborárea de pe vapor (la Galati sau la Bräila), iar acolo íi a§teptau reprezentanti lumii interlope balcanice, gata pregätiti pentru furtul paralelor, astfel íncát unii se íntorceau acasá chiar mai sáraci decát au plecat! Giulu§eanul Nistor Olofir (náscut la 15 septembrie 1890), la íntorcerea din America, ín anul 1926 6. Viata spirituálé. Participarea la elanuri colective Viata socialä a a§ezärilor sáte§ti din Transilvania era, pänä nu demult, articulata ín special de participarea reprezentantilor comunitátilor la cele mai ínsemnate activitati politice, culturale §i religioase. Iar Giulu§ul nu face exceptie de la aceasta regula, una dintre cele mai ínsemnate activitati spirituale era, färä nici о indoialä, cea religioasä. La Giulu§ a fost, initial, о bisericä din lemn. Credincio§ii erau prea putini §i prea säraci pentru a construi, din resurse bäne§ti proprii, un läca§ de cult mai trainic, din piaträ §i cärämidä. Insä acest lucru s-а intämplat, totu§i, prin contributia unei tinere giulu§ence - Nefta Maria (fiica Susanei Popa) - care, plecatä in cäutare de lucru peste munti, a ajuns pe mo§ia boierului Negrut din Tara Romäneascä; angajatä servitoare la conac, dupä decesul sotiei boierului Negrut, aceasta devine tovarä§a de viatä a acestuia. ín anul 1893, Nefta Maria Negrut revine ín satui natal §i, impresionatä de solidaritatea consätenilor ei, care au pus mänä de la mänä §i au achizitionat о anumitä cantitate de material lemnos pentru a repara bisericä, le 289
