Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Eugeniu Nistor: Giuluş – pagini de monografie
Marisia XXXIV-XXXV La 1 februarie 1747, la lernut, pentru iarna anului 1746-1747, satului Giulu§ i-a fost repartizat un impozit militar de 190 florini, dar nici о contribute in gräu §i oväz; destinatia acestui impozit era compania vice-colonelului baron Statski, din Regimentül Brethlaki, Tncartiruit ín Cercul de Jos al Comitatului Tárnává, pentru care trebuiau sä contribuie toate cele 65 de sate ale cercului.20 Introducerea sistemului de impunere individual pe baza pämäntului cultivat, cunoscut sub denumirea de „betlenion”, ín anul 1754, a adus dupä sine §i mäsuri organizatorice §i de perfectionare a contribuabililor. ín acest scop s-au tipärit formulare uniforme, puse in circulate in anul 1760, purtänd denumirea de „tabellae rectificationis”. Studierea tabelelor de impunere ne da posibilitatea sä cunoa§tem categoriile sociale, numärul contribuabililor, obligatiile fiscale, evolutia diferitelor clase sau päturi sociale, situatia proprietätii, dinamica folosirii pämäntului, ocupatiile locuitorilor, situatia demograficä, onomastica vremii etc. Astfel, in 1755, dintr-un tabel al personalului bisericii greco-catolice din localitatea Giulu§, reiese cä satui avea la acea datä: о bisericä, 205 suflete, 57 familii, 2 invätätori §i curatori §i cä nu dispunea de clopotar.21 Din studiile amintite ne este cunoscutä structura socialä a localitätii, nobiliiproprietari de pämänturi, iobagii §i jelerii acestora, dar, mai importante decät toate aceste aspecte, sunt conscriptiile urbariale, din care rezultä cu claritate raporturile sociale existente in vremea dominatiei Imperiului habsburgic §i, apói, a Dualismului austro-ungar in Transilvania. Se poate u§or observa preocuparea austriacä pentru о bunä §i clarä reglementare a raporturilor, dar §i incälcärile grave ale celor mai elementare drepturi ale populatiei romäne§ti de cätre domnii de pämänt, §i in mod excesiv dupä 1867. Din studierea Anexelor 1 §i 2 reiese cä, in satui Giulu§, numärul iobagilor era mai mare decät cel al jelerilor. ín 1771 a fost emis ordinul Mariéi Tereza care prevedea cä, din cauza productiei slabe din acel an, pentru a nu se ivi foamete ín imperiu, se interzicea exportul de cereale in alte täri §i fierberea de rachiu din cereale. Totodatá se va intocmi un tabel al existentului de cereale, in care localitatea Giulu§ este notatä cu urmätoarele stocuri: gräu amestecat cu orz - 117 cäble; porumb - 221 cäble; orz - 2 cäble; mei - 1 cäblä; oväz - 104 cäble; fasole - nimic.22 íntr-un tabel din anul 1774 se aratä cä, in afarä de economia cämpului, la Giulu§ mai existau §i alte venituri, realizate din vänzarea oilor §i porcilor - deci locuitorii i§i puteau pläti impozitele mai u§or.23 Conscriptiile urbariale. Curtea de la Viena, din dorinta de a asigura pentru puterea centralä о sursä constantä de venituri §i din necesitatea recrutärii de o§ti cät mai sigure din rändul täränimii, prin limitarea drepturilor nobilimii maghiare fatä de iobagi, incerca sä fixeze sarcinile feudale printr-un regulament urbarial. ín acest scop, administratia imperialä introduce, la 11 noiembrie 1769, a§a-zisele. „Certa Puncte" pentru reglementarea urbarialä. Mai tärziu, losif al ll-lea desfiinteazä servitutea personalä §i ordonä efectuarea unei conscriptii urbariale, pentru reglementarea raporturilor dintre iobagi §i stäpäni. Aceastä conscriptie s-а fäcut in anul 1785, dar färä rezultate pozitive, deoarece „ea dureazä, nu se terminä, se 20 Idem ,dosar 92 - fila 34. 21 Idem, dosar 173, fila 8. 22ldem, dosar 396, fila 24. 23 Idem, dosar. 442, fila 26. 284
