Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)

Eugeniu Nistor: Giuluş – pagini de monografie

Marisia XXXIV-XXXV

bessi au Tntemeiat, Tntre altele, §i a§ezarea istoricä Be§ineu (azi Valea Izvoarelor), situatä la nici 8 km., spre est, de Giulu§, Tn linie dreaptä.

Cu toate aceste supozitii §i chiar ín opozitie cu ele, noi am putea presupune cä denumirea ar fi doar о simplä derivare a numelui latin lulius, preluat §i inregistrat de administratia maghiarä in forma Giulu§, in Evul Mediu, cánd satui figureazä cu datorii in oi fatä de regalitate. Cu alte cuvinte, ar putea fi vorba de locul, de pämäntul lui lulius, care trebuie sä fi fost vreun biet veteran din armata imperialä romanä, improprietärit, dupä obiceiul timpului, conform legislatiei imperiale. Oricum, provenienta denumirii e greu de identificat, deoarece pronuntia oralä diferä de cea scrisä, fiind vorba de о pronuntie intermediarä intre sunetele gi §i ji (Giulu§-Julu§).

Din lungul §ir de nume de locuri: Fänate, Podul Morii, Calea Chingii, Podo§el, Ogoare, Gruiete, Grui, Chicuia§ (de la chicui = värf de deal), tin sä atrag atentia indeosebi asupra a trei - Hojdac, Dealul Obär§iei §i Tufele Judelui - tustrele fiind purtätoare de о mare incärcäturä istoricä. Primele douä presupunänd originea §i, apoi, intemeierea celei dintäi a§ezäri, poate chiar vatra dacicä a satului, iar cel de-al treilea semnificänd conservarea, in toatä perioada tulburätoare a Evului Mediu, a fiintei seculare a poporului nostru in calea penetratiei sträine in Transilvania, prin mentinerea organizärii satului patriarhal - judele fiind conducätor de populatie, cu о pozitie importantä in ob§tile säte§ti daco-romane, din faza post-aurelianä, §i, apoi, in ob§tile säte§ti vlahe-olahe, cu datini §i obiceiuri purtate din zori, pänä tärziu, in amurgul Evului Mediu.

íntr-o lucrare unicä in literatura noasträ lexicograficä, publicatä la Sibiu, in 1909, din initiativa Asociatiunii pentru Literatura Romänä §i Cultura Poporului Roman - fiind vorba de Dictionarul numirilorde localitäti cu poporatiune romänä din Ungaria, autori: Silvestru Moldovan §i Nicolau Togan reeditatä de curänd, din necesitäti practice de documentare, despre satui Giulu§ avem urmätoarea explicate: „Giulu§, Gyulus, cott. Tärnava Micä (Kiss-Küküllö vm), cerc lernut (Radnóti j.), loc. 534, rom. 474, par. gr.-cat. (В), p. Ogra (Morosugra). Azi Giulu§, com. Ogra, jud. Mure§.”9 In aceea§i lucrare sunt consemnate §i alte localitäti cu denumiri asemänätoare, precum: Giula, Gyula (Békés-Gyula) - azi ora§ul Gyula (Jula) din teritoriul Ungariei; Giula, Kolozsgyula - azi satui Giula, com. Bor§a, jud. Cluj; Giula, Gyulaszeg - azi Ciula, com. Letca, jud. Sälaj; Giulatelec, Gyulatelke - azi Coasta, com. Bontida, jud. Cluj; Giula-Var§and, Gyulavarsänd - azi Vär§and, com. Pilu, jud. Arad; Giule§ti, Märagyulafalva - azi com. Giule§ti, jud. Maramure§; Giulita, Gyulicza - azi Julita, com. Värädia de Mure§, jud. Arad; Giumelci§, Gyümölcsénes - azi com. Plopi§, jud. Sälaj.

Cu denumiri apropiate, pot fi identificate in tarä, räspändite pe un larg spatiu geografic (reprezentänd, färä nici un dubiu, chiar teritoriul vechiului stat dac centralizat), §i alte a§ezäri, pe care nu ne sfiim sä le numim aici: Giläu (jud. Cluj), Giulväz (jud. Timi§), Giule§ti (denumire comunä mai multor localitäti, aflate in judetele: Bihor, Maramure§, Neamt, Suceava §i Välcea).

Existä §i о variantä „popularä” de tratare unor sumare aspecte monografice ale a§ezärilor noastre: cea care circulä pe Internet, unde denumirii i se alocä urmätoarea explicate: „Giulús, s.n. (inv.) = urcare pe tron"

9 Silvestru Moldovan, Nicolau Togan, Dictionarul numirilor de localitäti cu poporatiune romänä din Ungaria, editie Tngrijitä §i actualizatä, studiu introductiv §i note conf. univ. dr. Nicolae Raus, Editura Scripta, Bucure§ti, 2008, p. 221.

275