Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)

Vasile Mărculeţ: Contribuţii la politica pontică a lui Mircea cel Bătrân

Marisia XXXIV-XXXV

oficiale §i de a bate monedä proprie, asprul de Licostomo, atribute care reprezintä о confirmare clarä a stäpänirii comunei ligure asupra cetätii Lykostomo.

De la Tnceputul secolului al XV-lea dispunem de alte informatii, provenite din surse genoveze, privitoare la Lykostomo. ín 1402, actele Massariei din Pera ínregistrau suma de 4.746 de hyperperi, plätiti pentru consolidarea capacitätii de apärare a cetätii de la gurile Dunärii62. Alte douä Tnsemnäri Tn registrul de socoteli ale aceleia§i Massarii, semnalate de Nicolae lorga, il mentioneazä la 18 mai 1403 pe un „Nicolaus de Flischo, olim consul Licostomi (Nicolao di Fieschi fost consul in Licostomo)”, iar la 15 august acela§i an pe un anume Jacobus Bontempus, olim massarius pro Communi in Licostomo (lacobo Bontemppo, fost massarius al Comunei in Licostomo)’63. In aceea§i zi de 15 august 1404, actele Massariei din Pera ínregistrau suma de 5.015 hyperperi §i 15 karati „pentru cheltuielile castelului Licostomo’64. ín sfär§it, in 1403, trecänd prin spatiul romänesc, cälugärul dominican, loannes, arhiepiscop de Sulthanyes, consemneazä, intre altele, faptul cä „Volaquia dicitur maior et minor. Per istam provinciam transit Danubius, fluvius maximus in orbe terrarum, descendens de Almania per Ungariam, inde per Volaquian, et intrat mare Magnum circa Nicostomum, quem habent lanuenses (Valahia este numitä cea mare §i cea micä. Prin aceastä taré trece Dunärea, cél mai mare fluviu de pe pämänt, care coboarä din Germania prin Ungaria, apoi prin Valahia §i se varsä in Marea cea Mare längä Lykostomo, unde stäpänesc genovezii)’65.

Pe baza actului din 1398 §i a evenimentelor derulate la Dunärea de Jos, §tefan Andreescu identificä douä momente in care teritoriile de la gurile fluviului ar fi putut intra sub stäpänire munteanä. Conform respectivului istoric, primul din aceste momente ar putea fi datat „in primävara anului 1400”, cänd Mircea cél Bátrán l-a impus pe Alexandru cel Bún pe trónul Moldovei, iar al doilea „in 1401-1402’66.

ín opozitie, cu aceste opinii, $erban Papacostea este de pärere cä in 1404, Lykostomo se mai afla incä sub stäpänire genovezä. Opinia exprimatä este argumentatä tocmai prin informatiile transmise de loannes de Sulthanyeh, care, conchide istoricul román, „excelent cunoscätor al Europei orientale, care menbtionänd Licostomo, nu uitä sä adauge: «quem habent Januenses»’67.

Continuändu-§i teória prin care cäuta sä demonstreze perpetuarea stäpänirii genoveze la Lykostomo, pentru о mai lungä perioadä de timp, $erban Papacostea emite §i concluzia potrivit cäreia §i in anul 1408 centrul de la gurile Dunärii se afla sub controlul comunei ligure. Temeiul pärerii sale il reprezintä о informatie care inregistreazä о solicitare fäcutä de regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg,

62 M. Balard, Les Génois dans l’ouest de la Mer Noire au XIVе siécle, Tn Actes du XVIе CIÉB, vol. II, Bucure§ti, 1975, p. 30; M. Balard, La Romanie génoise (Xif-début du XVе siécle), vol. I, Genova, MCMLXXXVIII, p. 146.

63 N. lorga, Acte §i fragmente, III, p. 5-6.

64 N. lorga, Studii istorice asupra Chiliei §i Cetätii Albe, Bucure§ti, 1899, p. 53 (Studii istorice).

65 A. Kern, Der „Libellus de Notitia Orbis” lohannes’ Ili. (de Galonifontibus?) O.P. Erzbischofs von Sulthanyeh, Tn AFP, VIII, 1938, p. 103; Cf. Cälätori sträini despre Tärile Romane, vol. I, Tngrijit de Maria Holban, Bucure§ti, 1968, p. 39 (Cälätori sträini, I).

66 §t. Andreescu, op. cit., p. 1733-1734.

67 §. Papacostea, La fin de la domination génoise ä Licostomo, Tn AMA, XXII, 1985, p. 33.

21