Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35/3. (2015)
Ioan Eugen Man: Evoluţia urbană a oraşului Reghin începând cu secolul al XIX-lea până în anul 1918. Efectul acesteia asupra locuitorilor săi
Marisia XXXIV-XXXV suté de ani, in toate relatiile sale, §i sub toate aspectele intr-atät de múlt”.14 ín anul 1870, tot Joseph Haltrich publicä о a doua monografie a ora§ului Reghin, intitulatä: Beiträge zur Kenntniss Sächisch-Reens. Festgabe den Mitgliedern des Vereins für siebenbürgische Landeskunde, múlt mai complexä decät prima. Cät prive§te evolutia urbanä a ora§ului Reghin, ea a mai fäcut obiectul unor lucräri, principalii autori fiind arhitectul Paul Niedermaier,15 ce stabilere etapele dezvoltärii ora§ului pentru о lungä perioadä de timp, apoi istoricii Ernst H. Philippi, Wigant Weltzer16 17 §i mai de curänd Dorin-loan Rus, care au elucidat multe aspecte ale evolutiei urbane a ora§ului. Pe längä determinarea unor aspecte privitoare la evolutia urbanisticä a localitatii, a zonelor sale structurale, am cäutat sä afläm §i impactul acestei evolutii, Tn continuä transformare, asupra vietii sociale §i culturale a locuitorilor säi, in perioada cuprinsä Tn secolulul al XlX-lea, pänä in anul 1918. Pentru perioada analizata, consideram necesarä prezentarea cätorva date statistice, unele provenind din secolul al XVIII-lea, privitoare la fondul construit al celor douä componente: Reghinul Säsesc §i Reghinul Unguresc, cät §i a populatiei celor douä localitäti, ele constituind cäteva repere in evolutia lor urbanä. ín anii 1784-1785, cänd se desfä§oarä primul recensämänt general din Transilvania,18 Reghinul Säsesc avea un numär de 554 case, in care locuiau 667 familii ce cuprindeau un numär de 2705 locuitori. Mult mai mic, Reghinul Unguresc, la acea datä avea doar 110 case, cu 183 de familii §i 602 locuitori. ín anul 1848, Reghinul Unguresc avea inregistrat un numär de 954 case, precum §i un numär de 4981 locuitori, dupä nationalitate fiind 2871 sa§i, 893 romäni, 865 maghiari, 165 germani, etc.19 La doar cätiva ani, recensämäntul din anul 1857, ne oferä noi date. Astfel, in Reghinul Säsesc sunt inregistrate 975 case, cu 1190 locuinte §i 4348 locuitori, pe cänd in Reghinul Unguresc sunt evidentiate 183 case cu 281 locuinte §i 896 locuitori.20Confesional, cei 4348 locuitori ai Reghinului Säsesc erau 669 grecocatolici, 723 romano-catolici, 355 reformati, 2984 luterani, 39 izraeliti. La sfär§it de veac, in anul 1900,21 existau in Reghinul Säsesc un numär de 956 case, din care 692 din cärämidä, 27 din lemn §i 237 case din alte materiale. La un deceniu distantä, recensämäntul din anul 1910 consemneazä pentru Reghinul Säsesc un numär de 14Joseph Haltrich, op. cit., p.6 din lucrarea originalä 15Paul Niedermaier, Der mittelalterliche Städtebau in Siebenbürgen, im Banat und im Kreischgebiet (Evolutia urbanisticä a ora§elor in Transilvania, Banat §i Cri§ana in Evul mediu), prima parte pänä la 1241, 1996, Heidelberg (Tn continuare P. Niedermaier, 1996); Idem, Städtebau in Mittelalter Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet 1242-1347 (Urbanism Tn Evul Mediu. Transilvania, Banat §i Cri§ana (1242-1347), Köln, Weimar, Wien, 2002 (ín continuare:P.Niedermaier, 2002;ldem, Städtenbau im Spätmittelalter Siebenbürgen, Banat und Kreischgebiet 1348-1541 (Urbanism Tn Evul Mediu tärziu. Transilvania, Banat §i zona Cri§urilor. 1348-1541),Köln,Weimar,Wien,2004(Tn continuare: P. Niedermaier, 2004); Idem, Dezvoltarea urbanisticä a unorora§e §i tärguri transilvänene pänä ín secolul al XVII-lea, 1976 (ín continuare P. Niedermaier, Dezvoltarea urbanisticä). 16Ernsy H. Philippi §i Wigant Weltzer, Sächsisch-Regen Die Stadt am Berge, Bochum, 1991. 17Dorin-loan Rus, Contributie la cunoa§terea evolutiei urbane a Reghinului, Tn „Reghinul cultural”, IV, 1999, p. 11-25 ( ín continuare:Dorin-loan Rus,Contributie);Idem,Vechea stemä a Reghinului ,Tn "Reghinul cultural", IV, 1999, p.26-39. 18Magarország népessége a Progmatica Sanctio korában (Populatia Ungariei Tn epoca aplicärii Sanctiunii Pragmatice), Budapest, p. 214. 19loan I. Costea, Destin §i Istorie, p. 214. 20Recensämäntul din 1857, p. 352-353. 21Viorel Grama, op. cit., p.38. 165
