Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-34. (2014)
Zoology
Mädälin ENACHE, Rizvan FIÚMON 17. Saralov, A. I„ Baslerov, R.V., Kuznetsov, В.В., 2013, Haloferax chudinovii sp. nov., a halophilic archaeon from Permian potassium salt deposits, Extremophiles, 17: 499-504. 18. Tamaoka, J., 1994, Determination of DNA base composition, In: M. Goodfellow & A. G. O’Donnell (Eds.), Chemical Methods in Prokaryotic Systematics, Chichester, Wiley: pp. 463—470 19. Tindall, B. J., Tomlinson, G. A., Hochstein, L. I., 1989, Transfer of Halobacterium denitrificans (Tomlinson, Jahnke, and Hochstein) to the genus Haloferax as Haloferax denitrificans comb. nov., Int J Syst Bacteriol, 39: 359-360. 20. Tomlinson, G. A., Jahnke, L. L. & Hochstein, L. I. (1986). Halobacterium denitrificans sp. nov., an extremely halophilic denitrifying bacterium, Int J Syst Bacteriol, 36: 66—70. 21. Torreblanca, M., Rodriguez-Valera, E, Juez, G., Ventosa, A., Kamekura, M., Kattes, M., 1986, Classification of non-alkaliphilic halobacteria based on numerical taxonomy and polar lipid composition, and description of Haloarcula gen. nov. and Haloferax gen. nov., SystAppl Microbiol, 8: 89-99. 22. Turnock D., 2002, Ecoregion-based conservation in the Carpathians and the land-use implications, Land Use Policy, 19: 47-63. 23. Xu, X.W., Wu, Y.H., Wang, C.S., Oren, A., Zhou P.J., Min Wu, M., 2007, Haloferax larsenii sp. nov., an extremely halophilic archaeon from a solar saltern, Int J Syst Evol Microbiol., 57: 717—720. 24. Zhao, M.-L., Qiu, X,—X., Zhang, W.-J., Han, D., Cui, H.-L., Li, Z.-R., 2014, Halobellus litoreus sp. nov., a halophilic archaeon isolated from a Chinese marine solar saltern, Curr. Microbiol., 68:156—160. CARACTERIZAREA PRELIMINARY A UNUI NOU ARCHAEON HALOFIL DIN GENUL HALOFERAX IZOLAT DIN CRISTAE DE SARE DIN ZONA TELEGA (JUDEJUL PRAHOVA), ROMÁNIA (Rezumat) Prin prezentul articol s-а realizat caracterizarea unui haloarchaeon izolat din cristal de sare prelevat din depozitul de sare de la Telega, prin utilizarea combinatä a metodelor moleculare si de biochimie. Noul izolat aparpne genului Haloferax. Tulpinile de bacili Gram-negative lizeazä in apä distilatä si in mediu de culturä farä clorurä de sodiu. Pe mediul de culturä JCM 168 coloniile sunt circulare, de culoare rosu — portocaliu, netede, cu suprafata bombatä si margini drepte. Tulpina are capacitatea de a creste intr-un domeniu de concentrapi de clorurä de sodiu de la 2 pänä la 5-2M cu dezvoltare optima in intervalul 2-4 M. Tulpina creste pe mediu de culturä suplimentat cu clorurä de magneziu pänä la IM, cresterea optimä fiind inregistratä la 0.7-0.8M in prezenfa a 2M NaCl. Noul izolat creste optim la 38°C si pH 7.5, testele pentru catalazä si oxidazä sunt pozitive, produce indol din triptofan si H2S din tiosulfat de sodiu. Tulpina nu creste anaerob in prezenfa nitratului, nu produce nitrit si nu formeazä gaz din nitrit. Tulpina nu poate hidroliza amidonul, cazeina, Tween80 si gelatina. Tulpina este sensibili la dezoxicolatul de sodiu si rezistenrä la cloramfenicol, novobiocinä, bacitracinä, eritromicinä, penicilinä, ampicilinä si neomicinä. Profilul lipidic membranar este alcätuit din: PGP-Me, PG, PA, S-DGA-1, DGA-1. 116
