Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)
Articles
86 E. Gáll Rika, turnul vestic (sec. XII-XIII), -turnul estic (sec. XIII), Racu (Ciuc)-Pogányvár (sec. XIII/ XIV134), respectiv probabil de la Bäile Tusnad- Vártető (sec. XII/XIII-XV). La Ocland-Kustaly vára descoperirile arheologice cele mai timpurii se dateazä ín secolul XII135, datare sprijinitä si de analizele de 14C.136 Tot acestei epoci ii apartin cetätile regale de la Hárman (sec. XII-XIII), Odorheiu Secuiesc-Budvár (sec. XII/XIII-XV), Ungra (sec. XII-XIII) or Praid-Rapsonné (sec. XII/ XIII-XIV). Pe baza datelor lui András Sófalvi137 se poate trasa si sistemul cronologic al cetätilor. (Fig. 11) La acestea se adaugä si urmele de asezäri, reprezentate in cea mai mare parte de ceramicä, provenitä de exemplu de la Aldea, Anghelus, Bädeni, Brädesti, Cernat, Chilieni, Chinusu, Ciceu, Cire§eni, Ciucsängeorgiu, Comäne§ti, Corund, Cotormani, Cozmeni, Dárjiu, Firtusu, For(eni, Gärciu, Hoghia, Iasu, Jacodu, Jigodin, Leliceni, Lueta, Martinis, Meresti, Mugeni, Ocland, Oderheiu Secuiesc-Kadicsfalva, Obränesti, Poloni(a, Rares, Satu Mare, Satu Nou, Väleni, Misentea, Racu, Sfäntu Gheorghe-Bedeháza, Sumuleu-grädina Fodor, Sáncráieni, Säntimbru, Sänsimion, Täietura, Tämasu, Täureni, Teleac, Tomenti, Tusnad Sat, Turia, Ulies, Vasileni si ai cäror datare in cea mai mare parte nu poate fi precizatä cu exactitate. In orice caz din secolul XII pot fi datate foarte probabil sau sigur asezärile Anghelus, Cernat, Chilieni, Cotormani, Cristuru Secuiesc, Leliceni, Mugeni, Polonifa, Reci, Sáncráieni, Sänsimion, Sfäntu Gheorghe-Bedeháza, Sighisoara-Dealul Viilor, Sumuleu-gradma Fodor, Turia, Ungra, Väcäresti si tezaurul de la Sänpaul si Zagon. In viitor datarea mai exactä a ceramicii prin metode interdisciplinare138 ar putea lämuri foarte multe intrebäri privind evolutia habitatului din estül si sud-estul Transilvaniei. Trebuie reliefat si faptul cá multe dintre aceste asezäri nu apar ín väile marilor räuri sau in zona viitoarelor centre de putere, ci in väi laterale, periferice sau chiar in locuri izolate (de ex. in zona Tárnavei Mari la: Avrämesti, Jacodu, Ulies; in zona Homorodului la Meresti, sau Ciucului la Armäseni, Misentea, Cotormani, Väcäresti, etc.), ceea poate sugera cä procesul de construire a rejelei de asezäri trebuie sá fi inceput múlt mai devreme.139 134 Acceptam argumentele privind о datare mai tärzie a lui István Botár. Botár 2013,150-151. 135 Sófalvi 2009,15-16. 136 Benkő 2010, 235, Nóta 82; Sófalvi 2014. 137 Sófalvi 2011, Tab. 1. 138 Wilson et al. 2009, 2407-2415. 139 Dupá István Kniezsa habitatul regatului a ajuns la Reteaua densä de asezäri ne determinä sä facem cäteva precizäri in ceea ce prive§te problema sistemului de apärare a granitelor. Asa cum a arätat Elek Benkő,140 istoriografia si arheologia traditionalä,141 dar si analizele din ultimii ani,142 au abordat problema sistemului de apärare din perspectiva limesului roman si cea a liniei granitelor moderne ale statelor actuale. Civilizatia medievalä cunoaste insä un alt tip de sistem defensiv, si anume asa-zisele zone de granitä (in Regatul Maghiar határispánságok - comitate de granitä), care se organizeazä in jurul cetätilor. Astfel, atät discutia din jurul extinderii in trepte spre est a liniei de apärare prin intermediul cetätilor, cät si analiza evolutiei habitatului, ca simbol al extinderii acestor linii de granite, vor rämäne discutii inutile.143 ín concluzie, rämäne о sarcinä a cercetärii viitoare ca, dupä cartarea tuturor descoperirilor vechi si noi, sä se treacä la identificarea diferitelor tipuri de centre de putere timpurii (regale, ecleziastice, laice), ale cäror indatorire trebuia sä fi fost organizarea rejelelor de asezäri si ale celor comerciale, colonizäri, etc. О altä problemä care ar trebui elucidatä este aceea a relapilor (de [inter] dependen(ä) ale acestor centre timpurii cu centrul comitatului Alba.144 Astfel, dupä pärerea noasträ, zona de granitä incä de la sfärsitul secolului al XI-lea era extinsä pänä la Carpatii Orientali, avänd in vedere cä cetäti ai zonelor de granitä au fost identificate la Moresti (sec. XI), Ocland (sec. XII-XIII), Värghis-cefafea Rika, turnul vestic (sec. XII-XIII), Bäile Tusnad- Vártető (sec. XII/XIII-XV), Hárman (sec. XII-XIII), Odorheiu Secuiesc-Budvár (sec. XII/XIII-XV), Ungra (sec. XII-XIII), Praid-Rapsonné (sec. XII/XIII-XIV). Toate aceste fenomene, pe längä caracterul lor microregional transilvänean, oglindesc macrosocial transformärile adänci in cadrul Regatului Maghiar (care a determinat toate aceste manifestäri arheologice). Este vorba in special de procesul de „occidentalizare” puternicä a regatului (inceput in secolul al XI-lea), care se manifestä puternic din secolul al XII-lea si in diferite regiuni ale Bazinului Transilvaniei, atät in materie de culturä spiritualä (ritualuri funerare), cät si cea mijlocul secolului al XII-lea in zona Odorheiu Secuiesc, respectiv in zona Fägära^ului, ceea ce pe baza datelor actuale este о datare tärzie. Kniezsa 1938, 392. 140 Benkő 2012, Vol. 1,171-172. 141 Lista bibliograficä ín volumul lui Benkő cuprinde lista acestor lucräri. Benkő 2012, Vol. I, 171-175: notele 610-625; Horedt 1986, 152-155, Abb. 65. 142 Tot Elek Benkő citeazä lucrärile lui loan Marian "Fiplic. Tiplic 2006; Tiplic 2007. 143 Benkő 2012, Vol. 1,172. 144 Despre evolutia comitatelor, vezi: Kristó 1988.
