Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 34-35. (2014-2015)

Articles

50

D. Spänu

Analogiile cänii, oalelor si castronului din mormintele de la Sighisoara

Prin analogiile lor morfologice, celelalte urne din necropola din Dealul Viilor nu contravin íncadrárii cronologice propuse pentru amfora din mormäntul 143 in epocä provincialä. Cana din mormäntul 193 diferä de cänile specifice ceramicii SMC. Acestea din urmä prezintä un gát ínalt si zvelt plasat deasupra unui pántec bitronconic. Corpul cänii din mormäntul 193 aminteste de oalele zvelte ovale sau bitronconice din ceramica grupei Poienesti-Vártiscoiu.74 О analogie formalä apropiatä este oferitä de о oalä ineditä din mormäntul 573 de la Poienesti, in care au fost descoperite si resturi ale unor pandantive filigranate (Fig. 5/573).75 De asemenea, mica treaptä de la baza gätului oalelor din mormintele 118, 194 si 195 este specificä unora dintre urnele din necropolele rurale provinciale din Dacia (Locusteni, mormäntul 233, Obreja, morminetele 53, 64 s.a.),76 sau din necropole ale grupei Poienesti-Vártiscoiu (de exemplu Poienesti, mormäntul 230, Fig. 5/230).

Bräul reliefat si fafetat, plasat sub buza castronului din mormäntul 124 isi regäseste analogii la Zvorästea, in mormintele 57 si 60 si 95.77 Din päcate, aceastä analogie este inexpresivä pentru cronologie, datoritä cvasi-absenfei elementelor de datare de la Zvorästea.

Folosirea castroanelor ca urne ar putea fi sincronizatä insä fazei tärzii a necropolelor Poienesti-Vártiscoiu pe baza asocierilor din mormäntul 7 de la Podeni care confine о fibulä cu piciorul íntors pe dedesubt si buton de refinere a corzii.78

Mica oalä globularä din mormäntul 179 poate fi comparatä urnei din mormäntul 1071 de la Poienesti (Fig. 5/1071). Aceasta din urmä se asociazä unei chei si pläcilor de bronz ale unei casete romane. Oale globulare din pastä cenusie, folosite ca urne, se regäsesc §i la Locusteni in mormintele 7 si 74.79 О formä similarä oalei din mormäntul 179 (in special gátul cu retragere si buza evazatä), dar arsä oxidant, este urna din mormäntul 34 de la Diosti.80 О altä formä

74 Opaif 2013, 44-45 („ulciorul amforoidal”).

75 Cercetäri M. Babes si observafii personale. Ignat 1999, 169, pl. 7/M12.

76 Popilian 1980, 47, 156, pl. XXXIII/M.233-1; Protase 2002, 115 si 332, pl. LXXX/53, 117 $i 333, pl. LXXXI/64.

77 Ignat 1999, 177, pl. 15/M57; 178, pl. 16/M60; 182, pl. 20/ M95/2.

78 Ignat 1999, 115, 165. pl. 3/M7.

79 Popilian 1980,14 ?i 23,125, pl. II/M.7 §i 134, pl. XI/M.74.

80 Popilian 2012, 38, 82, pl. V/M.34-1.

globularä de urnä, dar cu о manoperä mai rudimentarä (buza modelatä mai simplu, pragul gätului absent), о regäsim si ín cazul mormäntul 1410 de unde provin si singurele douä fibule cu portagrafa inaltä din necropola de la Poienesti (Fig. 5/1410). Aceastä analogie, in mäsura in care ar fi validatä, ar putea fi invocatä pentru incadrarea inmormäntärilor din Dealul Viilor in rästimpul dintre Räzboaiele Marcomanice si extinderea culturii SMC in zona carpaticä.

Pandantivele cäldäruse din mormäntul 195

>

si relevanf a analogiilor lor

Pandantive cäldäruse din bronz sau fier au cunoscut о mare räspändire in intreaga Europä est-centralä din secolul I a. Chr. pänä in secolul al V-lea p. Chr, in ambianfa culturalä preromanä, in lumea provincialä de epocä imperialä sau in Barbaricum si pänä la inceputul epocii migrafiilor.81 In Transilvania, dupä cucerirea trainicä, in contextui transformärilor comportamentelor funerare prilejuite de aculturafia la modelele provinciale romane, menirea pandantivelor cäldäruse avea sä dobändeascä о dimensiune funerarä dominantä. De la Soporu de Cämpie provine un exemplar din fier, de la Obreja un altul din bronz;82 un exemplar inedit ar proveni dintr-un mormänt de incinerate inedit de la Färcasele.83 Piesa din mormäntul 7 de la Locusteni, identificatä ca „tub de fier”, este, probabil, tot un astfei de pandantiv din fier (cu toarta detasatä si pierdutä).84 Alte exemplare au mai fost descoperite pe teritoriul provinciei la Cristian si Meresti, in contexte non-funerare.85 In vecinätatea provinciei Dacia, pandantivele cäldäruse sunt semnalate in cäteva descoperiri ale grupei Chilia-Militari86 sau intr-unele inventare funerare Poienesti-Vártiscoiu.87 *

81 Beilke-Voigt 1998, 51-52 (tip A), 63-67, Karten 11-12; Kaczanowski 1987, 67, pl. XXVII/20-37; XXVIII/1-24; Capelle 2002, 46; pentru Dacia preromanä: Rustoiu 1996, 125, notele 446-452; in Dacia romanä: Pop 1966,175-176; in grupa Poienesti-Vártiscoiu: Bichir 1973,119; Ignat 1999, 117; pentru datarea pandantivelor-cäldäruse pänä in faza Dia epocii migrafiilor: Harhoiu 1997, 150, 185, Nr. 68.2 (Pietroasele, Grab 1), pl. LXXVII/A-15.

82 Protase 1976, 66, pl. XXX/2; Protase 2002, pl. LVI/M.c.

83 Menfiune Bichir 1973,119.

84 Popilian 1980, 14 (mormäntul 7), 125, pl. II/M.7/3. Necropola de la Locusteni se distinge §i prin cele 17 pandantive cäldäruse realizate din argint filigranat (Popilian 1980, 93, nr. 3).

85 Pop 1966, 175-179.

86 Bichir 1984, 53-54, pl. L/16-18 (Bucure$ti-Mz7z'fan, Märäsaru, Tärgsor).

87 Pe längä piesele amintite de Bichir 1973, 119, tab. 9, mai

trebuie adäugate 13 pandantive din fier si 10 din bronz