Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 32-33/2. (2013)
Cora Fodor: Ion Vlasiu artist al spaţiului transilvan
Istorie §i benefic cursul artei romäne§ti. Cu toate cá activitatea sa se va diversifica in multe domenii de creatie, acest lucru nu l-а dus spre un amestec al acestora, reu§ind sä-§i directioneze Tnzesträrile pentru fiecare in parte. Ceea ce incheagä aceastä unitate in diversitate este apelul permanent la originile sale, la lumea satului al cärui destin se contope§te cu al säu, transmitändu-i impulsurile inspiratiei transpuse in opere care integreazä in mod personal arhaicul in cäutärile moderne. Creatia sa demonstreaza u§urinta §i verva cu care schimbä uneltele de exprimare: dalta, pensula sau penita §i disponibilitatea sa pentru varietatea temelor §i originalitatea viziunii. Näscut pe meleaguri mure§ene, la Lechinta, ca urmare a pierderii de mic a párintilor, va fi crescut de bunicii din partea mamei, aflati la Ogra. Mo§tenind de la sträbunicul säu aptitudinile pentru tämplärie, care in urma studiilor de specialitate se vor transforma in pasiune §i dedicare pentru sculptura, Ion Vlasiu urmeazä pentru inceput cursurile de tämplärie ale §colii de Arte §i Meserii din Tärgu Mure§ (1921-1926). Acest tip de instructie era cel mai ieftin §i mai rapid in conditiile financiare vitrege in care träia. Dupä angajarea sa la atelierele C.F.R. din Cluj, va fi tentat sä frecventeze cursurile de sculpturä ale profesorului Ladea de la §coala de Arte Frumoase, lucru desfä§urat cu intermitente (datoritä realizärii stagiului militar) incepänd cu 1928, pänä in 1931. Recent infiintatä, in 1926, §coala de Arte Frumoase din Cluj a beneficiat de instructia unor profesori tineri foarte apropiati ca värstä de studentii lor, deschi§i spre nou, entuzia§ti §i dornici de a forma noi generatii de arti§ti. Ion Vlasiu a fost apreciat in special de profesorul säu de desen, Alexandru Popp, impreunä cu care va realiza pictura muralä a unei biserici din Deva. Profesorii dragi, dedicati §i apropiati studentilor atät prin värsta tineretii cät §i prin elánul acesteia §i deopotrivä, atmosfera efervescentä a $colii clujene sunt evocate cu multä cäldurä in romanele sale autobiografice cu titlul „Drum spre oameni”2. latä cum e portretizat in scriiturä, cel cäruia ii prinde expresia tot pe härtie dar de aceastä datä in cäteva träsäturi de cärbune, respectiv profesorul de picturä Catul Bogdan, evocare dintr-o perioadä timi§oreanä: „In tot ce spunea Catul se simtea dorinta de a fi in asentimentul tuturor §i-l ascultam ca in studentie, cänd imi fäcea о со rectu rá. N-avea aerul un ui profesor, se apropia de tine ca un coleg mai in värstä. Abia cänd incepea sä vorbeascä ii simteai superioritatea. Vorbea despre artä ca despre lucruri de toate zilele, nu trebuia sä-§i caute cuvintele §i te privea deschis, ca §i cänd ar fi vrut sä citeascä in privirile tale dacé ceea се-ti spunea atät de simplu era demn de tinut minte. Glumea rästälmäcind un cuvänt ori vreun räspuns naiv, färä mutate”3. Portréiul in desen, Pictorul Catul Bogdan (Fig. 1), ni-l infäti§eazä grav, cu fata suptä §i pometii proeminenti, marcatä parcä de о adäncä suferintä amplificatä de ochii puternic adänciti in orbite, douä pete negre de chin, vegheate de linia groasä §i scurtä a spräncenelor. Fruntea inaltä märginitä de párul fugar conturat, e singura zonä mare de luminä prin care respirä ocrul härtiei. Gura cu buzele stränse intr-un gest de retinere a rostirii unei vorbe, cu bärbia u§or incovoiatä §i modul de folosire a cärbunelui in estompä, contribuie 2 Ion Vlasiu, Drum spre oameni, vol. I, II, III, Bucure§ti, 1970. 3 Ibidem, vol. Ill, pp. 13-14 314
