Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30/1. (2013)
Apariţii editoriale
Aparitii editoriale Mare admirator al vietii culturale, luptätor pentru „inflorirea satului”, considerat de dr. Eugen Nicoarä, asa cum mai sus arätam, „cél mai activ invätätor din Despärtämäntul Reghin al ASTREI”, lustin Handrea este numit sä conducä „Scoala Täräneascä de la Grid-Fägäras”, cuprinzänd: cultura sänätätii, cultura muncii, cultura mintii si a sufletului, precum si a constiintei nationale. Era imediat dupä cedarea nordului Ardealului Ungariei horthyste si fasciste, prin Diktatul de la Viena, din 50 august 1940, iar lustin Handrea obligat sä päräseascä locurile natale din cauza persecutiilor ocupantului vremelnic. „Din cauza vitregiei vremurilor” - cum se exprima lustin Handrea. Asadar, in anul 1940, Iustin Handrea „isi incheie activitatea la Scoala din Välenii de Mures si se refugiazä, in urma Diktatului de la Viena, din 30 august 1940, la Fägäras, apói la Bucuresti. Era timpul in care romänii, ardeleni, din diverse categorii sociale: „intelectuali, tärani, muncitori, functionary studenti, ostasi, oameni politici s-au ridicat impotriva Diktatului fascist de la Viena, spunändu-si cuväntul in demonstratii de protest, manifestatii de stradä sau manifestäri populare”. О furtunä de impotrivire a unui intreg neam! „Cäminul Cultural «Avram Iancu» de la Muzeul Satului din Bucuresti, timp de trei ani (17 august 1941-8 octombrie 1944), s-a inseris in aceastä bätälie”. Chemat, in aprilie 1941, la Bucuresti, de la conducerea Scolii Täränesti din Grid-Fägäras, pe baza experientei dobändite in activitatea Cäminului Cultural „Avram Iancu” din Maioresti si „Regele Ferdinand” din Porcesti, Iustin Handrea intoemeste un memoriu adresat Fundatiei Culturale Regale „Regele Mihai I” (director general - Ovidiu Neamtu), pentru deschiderea unui Cämin Cultural care sä-i adune pe refugiatii din judetul Mures. Tótul, din „dorinta marcatä de formatia sa de pedagog, pentru a-i sustine moral si a-i inälta spiritual pe cei peste 40.000 de refugiati ardeleni stränsi la Bucuresti”, sositi din diferite zone ale Transilvaniei, „pribegi, färä prieteni si färä familii, sä fie cäläuziti in noul mediu de viatä, ajutati sä-si gäseascä un rost, indrumati cultural si educativ”. Asa se face cä, „la 25 iunie 1941, Iustin Handrea inainteazä Fundatiei Culturale amintite un referat despre infnntarea acestui Cämin Cultural, cu 400
