Marisia - Maros Megyei Múzeum Évkönyve 30-31/3. (2011)
Ana Hancu: Români şi maghiari în revolu ţia de la 1848-1849
Marisia XXX-XXXI jinire §i salvare a satului desfä§uratä de preotul roman a fost recunoscutä de toti martorii interogati. Dar, cucerirea Ardealului de cätre trupele maghiare sub conducerea generalului Bem s-а sóidat cu interventia trupelor maghiare ín satui Berghia. Of ite rui honved, Gegö János, i-a pedepsit prin ímpu§care pe cápitanul román Cisma§ Gheorghe §i pe cetáteanul Csiszer. Pentru salvarea vietii §\ a sigurantei personale, Tn perioada imediat urmätoare, unii dinire cetátenii románii au plecat din sat, printre ei afländu-se: George Hodo§, preotul román, Hädäräu Gheorghe, Dombradi Todor, Oltean §tefan, Pepelea Cräciun §i Ducu Todor. Concluzia cercetärii, conform declaratiei martorului Nagy István, era aceea cá: „in sat, nici cu prilejul sosirii taberei románé, nici dupá aceea, nu s-а produs pagubá nici unui maghiar din sat; cu ocazia sosirii taberi románé, numitul preot román s-a dús la Tárgu - Mure§ §i in fata superiorilor a demonstrat nevinovätia intregului sat, drept urmare, satui a fost salvat de distrugere; de aceea, pe amintitul preot román il consider §i-l arát ca pe unul саге nu s-а impotrivit niciodatá cauzei maghiare. ”5 ín primele zile ale lunii noiembrie ale anului 1848, comunitátile románe§ti din Chiheru de Sus, Chiheru de Jós, Urisiul de Sus §i Urisiul de Jós au íncheiat cu maghiarii din Eremitu un pact de neagresiune: „Locuitorii comunitátii maghiare din Eremitu, scaunul Mure§, ne-au intins mána pentru buná pace §i intelegere iar női am acceptat-o incá anul trecut la inceputul lunii noiembrie. Din acél moment intre női §i ei a domnit permanent buna intelegere §i ne-am ocrotit §i ajutat reciproc in momente de restrigte. Aceasta a fost, de fapt, dupá Dumnezeu, singura noastrá scápare, cáci in baza intelegerii ne-am angajat sá nu ne prezentám in taberele §i la consfátuirile rudelor §i fratilor no§tri románi §i sá nu ne impártágim din prázile lor. ” Motivándu-§i neimplicarea ín mi§carea revolutionäre románeascá, neparticiparea la taberele §i consfátuirile románilor, respectánd protocolul §i credinta fatä de patrie, la 22 martié 1849, comunitátile románe§ti s-au adresat comisiei de guvernare militará cu scopul de a fi protejati de jaful §i prádárile efectuate de räufäcätori, §antajul sau atacarea „cu brat armat”.6 Comunitatea din Urisiul se Jós mentioneazá cá indivizii, care le cunosc neputinta de a se apára, intrau ín sat pretinzánd hraná, báuturá, sume mari de báni §i täiau animale dupá bunul lor piac.7 Relevant pentru abordarea colaborárii dintre románi §i maghiari ín timpul revolutiei de la 1848-1849, este cazul comunitátilor din Mitre§ti, Várgata §i lobágeni care, in toamna anului 1848, au trimis delegati la Násáud §i Monor pentru a depune jurämäntul de credintä fatä de colonelul Urban, care le-а acordat scrisoarea de liberá trecere §i protectie, a§a numitul „pá§u§”. Ca urmare a denuntului cetátenilor maghiari din lobágeni ímpotriva concetátenilor maghiari §i románi acuzati de simpatizare §i pactizare cu cauza, „intovárá§irea cu du§manul §i ráspándirea §tirilor false”, vicejudele Scaunului Mure§, Szentivány János, transmitea, la 13 martié 1849, judelui plasei lobágeni, Kasa 5 A.N.D.J.Mure§, fond Scaunul Mure§, Organe revolutionäre, dos. 46, f. 27-31. 6 Peter Moldovan, op. cit. p. 414 - 415. 7 A.N D.J. Mure§, fond Scaunul Mure§, Organe revolutionäre dos. 10, f. 10, 14. 43
